Fii o încurajare! (partea II)

Am citit o carte despre încurajare şi un citat mi-a captat atenţia, în ce priveşte caracterul celui care slujeşte: “Cel ce încurajează trebuie să posede un caracter puternic. El trebuie modelat şi călit în cuptorul singurătăţii, unde nu se află nimeni în afară de Dumnezeu. Iar singurătatea - acel minunat prilej de a-L cunoaşte pe Dumnezeu - vine pe măsură ce ne dedicăm slujirii altora cu atâta hotărâre încât ne bizuim numai şi numai pe Dumnezeu ca şi noi, la rândul nostru, să fim slujiţi. Slujirea Lui ne aduce chiar în faţa Lui, astfel încât le putem vorbi altora de pe pământ sfânt. În clipa aceea, vorbele noastre dobândesc o putere binefăcătoare.” *

Oare cum ar fi biserica din care facem parte, dacă fiecare dintre noi ne-am lăsa modelaţi de Domnul având un caracter de slujitor, şi am încuraja pe cei din jurul nostru? Unii dintre noi motivăm comportamentul nostru mereu critic printr-o falsă grijă faţă de cei din jur “nu-l laud ca să nu se mândrească”, dar nu aşa ne învaţă Dumnezeu...observăm aceasta din exemplul lui Filimon care a înviorat inimile sfinţilor. Oare inimile sfinţilor sunt înviorate prin mine, prin tine? Oare Dumnezeu este mulţumit de lucrarea de încurajare pe care o fac, dacă o fac?

Fiecare dintre noi lăsăm o amprentă pe unde trecem...haideţi ca amprentele acestea să fie o pricină de laudă pentru aproapele nostru, la adresa lui Dumnezeu. Ei să ne poată încadra, ca şi Pavel pe Iust, în Epistola către Coloseni 4:11, printre “oamenii care mi-au fost o mângâiere”!

©Ligia

*Încurajarea - cheia grijii faţă de oameni, Dr.Larry Crabb & Dr. Dan Allenderr