sa ma-ntorc inapoi...

încercări în zadar, dorințe febrile

să mă-ntorc înapoi în carul divin

ajunge rătăcirea-mi în mlaștini nesățioase

punct oricărui gând ce-mi necinstește viața

sunt plin de răni paralizând simțirea

cerul ca plumbul geme de nepăsarea mea

beau cu nesaț paloarea ce-am adunat-o-n carte

pun punct, dar punctul nu e punct fără Tine

înghenunchind, îți las mănunchiul de gânduri ferecate

ia-le pe toate!

© Ligia

soapte de speranta

vântul șuieră despletindu-mi părul prins de gânduri făurite-n abis

mă cuprinde frigul, strângându-mi cu putere alunecările sinistre de pe stâncă

izbindu-mi speranțele de pietrele mărețe, aruncându-le în apa-nvolburată.

de ce? mă-ntreb cu groază?

...o șoaptă lină și suavă

vorbind urechii mele mă trezește din amorțeală...

de ce?...doar Tu le știi pe toate.

speranța îmi revine, ceața se risipește,

mici raze de speranță îmi umplu pieptul purtat de greutatea gândului nemișcat

frica-mi dispare,

mă-nvăluie un cald mister

sunt șoapte de speranță!

© Ligia

se poate să sper?

umblu plângând, cu capul plecat de atâta ignoranță

petale de flori vestejesc cu lacrimile-amare

se poate să sper la un gram de putere?

să zbor pe culmi ca vulturul ce se înalță-n zare?

târăsc prin zăpadă picioarele-mi obosite de atâta alergare în zadar

de atâtea vise sfărâmate

dorindu-mi fericirea cu Tine

nu-i prea târziu...la Tine mă chemi

vindecându-mi inima rănită de încătușarea lanțurilor

îmi desenezi zâmbetul pe chipul creat de Tine

schițându-mi din nou forma de la-nceput

sunt cu Tine!




© Ligia

întrezăresc speranța pierdută...

mă strig încercând să găsesc o urmă de mine

printre cărările pierdute și uitate cu mult înainte să realizez;

mă caut gândind că zorii zilei de mâine

îmi dau șansa să-mi odihnesc capul

pe umărul falnic ce mi-l întinzi Tu, Doamne.

încerc să mă regăsesc printre șiruri de gânduri

împovărate de atâta chemare, cerșind un strop de putere...

da, putere, să-mi ridic obosită privirea spre ceruri.

sătulă de atâta alergare, fugind prin noaptea-ntunecată

caut o rază de lumină pâlpâitoare

să-ntrezăresc speranța pierdută care mă poate ține

departe de bezna chinuitoare a lanțurilor

Te caut pe Tine! și Te zăresc

iar sufletul meu renaște pe loc fredonând o melodie.

©Ligia