ABUZUL SEXUAL (2)

Ştiaţi că:

- în SUA, 1 din 3 fete şi 1 din 5 băieţi sunt abuzaţi sexual.

- în Canada, 1 din 3 femei şi 1 din 6 bărbaţi au fost victime ale abuzului sexual înainte de 18 ani (Centrul Universitar din Victoria).

-aproxim. 80% dintre copii au fost abuzaţi de către un membru din familie, sau prieten apropiat al familiei, respectiv victimei.

- relaţiile incestuoase durează în medie 7 ani.

- 75% dintre mame nu sunt conştiente de incestul produs în familia lor.

- Institutul Medico-Legal din Bucureşti a evidenţiat faptul că din totalul de 700 de cazuri de agresare sexuală a copiilor din ultimii ani, peste 71% au avut loc în oraşe, aproximativ 90% dintre victime au fost fete şi circa 69% au fost elevi


Efecte:

Abuzul sexual al copilului este aproape întotdeauna asociat cu dureri profunde şi de durată care afectează fiecare aspect al vieţii: fizic, sentimental, relaţional şi spiritual.

În cartea lui Hancock şi Mains sunt enumerate problemele emoţionale asociate cu abuzul sexual al copiilor: vina, ruşinea, lipsa preţuirii de sine şi pasivitatea dobândită, mânie şi ură care duc la depresie şi disperare, teamă şi nelinişte.

Josh McDowell, Bob Hostetler prezintă o listă cu efectele principale ale abuzului sexual asupra copilului:

consecinţe fizice şi medicale: de exemplu într-un studiu s-a observat că din 161 cazuri de gonoree la copii, 160 au fost rezultatul contactelor sexuale cu adulţii. Un doctor a spus: „Interiorul lor este făcut ţăndări”;

sarcină: din 217 victime ale căror cazuri au fost raportate la tribunal, 11% au rămas însărcinate;

vinovăţie: „Vina este a mea pentru că am permis ca lucrul acesta să se întâmple şi să continue atâţia ani” ;

ruşine: abuzul sexual este o invadare a sufletului (intimităţii) unei persoane, de aceea este însoţit întotdeauna de un sentiment copleşitor de ruşine; cuvintele folosite pentru a o exprima sunt: „murdar”, „pătat”, „dezgustător”, „rău”;

sentimente de neajutorare: cel mai accentuat este în cazul persoanelor care au încercat să spună unui adult care este situaţia, dar n-a fost luată în seamă sau crezută;

imagine săracă de sine – „o tristă şi adesea hadicapantă pierdere a respectului faţă de sine”, cred că nu pot fi iubite, nu sunt vrednice a fi iubite, au probleme de alimentaţie cum ar fi bulimia, anorexia sau chiar tendinţele suicidare pot fi o cauză a imaginii de sine scăzute;

revictimizare: „Dacă un copil este abuzat, creşterea şi dezvoltarea sa pot rămâne blocate la vârsta la care a avut loc abuzul, astfel încât, dacă abuzul s-a petrecut la 4 ani, el nu se va putea apăra la 14 ani, la 24 sau la 34 ani mai bine decât a făcut-o la 4 ani. Nu a învăţat cum s-o facă.”, afirmă terapeutul Linda Schiller.

alte efecte ale abuzului sexual pot fi: agresiunea, neîncrederea în semeni, subdezvoltarea aptitudinilor sociale, izolarea emoţională, fuga de acasă, comportament infracţional (ex. prostituţia), depresie, mânie, frica, anxietatea. Sau comportamente sexuale inadecvate cum ar fi masturbarea, păcatul lesbianismului sau homosexualităţii.


Puţine traume – dacă există vreunele – pot să producă efecte atât de numeroase şi de nefaste ca şi acelea produse de abuzul sexual.


Daca ai avut parte de un asemenea tratament care ar fi soluţia la problema ta?

Spune unei persoane de încredere despre abuzul tău, vorbeşte cu partenerul de viaţă sau cu un prieten creştin sau poate poţi apela la un specialist, un psiholog creştin. Caută o persoană matură, care are o relaţie bună cu Domnul şi în care poţi avea încredere. Este important să poţi vorbi deschis cu o persoană, ai nevoie de cineva care să te asculte, să te ajute să porţi această suferinţă, să te ajute. DUMNEZEU POATE SĂ DEA VINDECARE!

Este important de luat în considerare cauzele durerii, care sunt: trădarea încrederii, întreruperea dezvoltării sexuale, pierderea copilăriei. Ai nevoie să jeleaşti ceea ce ai pierdut.

Iartă-te pe tine. Iartă pe cel care ţi-a făcut rău, care a abuzat de tine. În urma unui abuz este normal să te simţi jefuit, să te simţi o persoană murdară. Dar nu eşti vinovată. Trebuie să înţelegi acest lucru. Indiferent de modul în care te-ai îmbrăcat sau de contextul în care erai, persoana care te-a rănit este vinovată şi responsabilă de tot. Ai nevoie să te ierţi şi să-l ierţi. Şi nu vei putea face asta singură, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Poţi ierta pe cel care te-a rănit doar dacă priveşte la mai mult decât fapta sa. Să te uiţi la faptul că în spatele abuzului a stat de fapt dorinţa Celui Rău de a te răni, de a te distruge. Priveşte în spate şi fii conştientă că nu persoana respectivă ţi-a greşit că aşa a avut chef, ci Satan este autorul abuzului sexual, şi persoana respectivă s-a lăsat folosită de Satan. Iartă-l. Pentru a fi eliberată, iartă-l! În urma iertării, durerea din amintirile faptelor făcute împotriva propriei persoane se micşorează, şi ai făcut deja un pas mare spre vindecare. Nu te aştepta să-l ierţi deodată. Sentimentul că l-ai ierta vine în urma deciziei tale şi va dura ceva timp până vei simţi asta.

A te ierta pe tine nu este uşor. Deseori te-ai gândit poate: „de ce nu am spus nu?” „De ce nu am cerut ajutor de la nimeni?” Mains şi Hancock spun: „Iartă-te pentru momentele de care nu eşti responsabilă, dar pentru care te-ai judecat tu însăţi. Mărturiseşte şi rezolvă acele lucruri de care eşti responsabilă:ura, resentimentele şi amărăciunea, stilul de viaţă păcătos, atitudinea ta de a te descărca asupra persoanelor din jur.

Perioada vindecării este lentă. Ai nevoie de rugăciune. Ai nevoie să vorbeşti cu Dumnezeu despre aceasta. A ţine un jurnal şi a scrie în el gândurile, trăirile tale îţi va fi foarte benefic. Ai nevoie ca încet să-ţi construieşti imaginea de sine distrusă de vederea ta prin prisma a ceea ce s-a întâmplat. Ai nevoie să începi să te vezi din nou valoroasă, specială. Să înţelegi şi să simţi că eşti preaiubită de Dumnezeu.

Important este că există speranţă de vindecare, şi Dumnezeu poate folosi într-un mod minunat trecutul tău pentru a ajuta alte persoane.


Ce putem face pentru a preveni abuzul? Oferă copiilor tăi o educaţie sexuală adecvată vârstei. Nu-i lăsa să se informeze din alte surse, adesea greşite. Vorbeşte în familia ta şi cu copiii tăi despre ce este un abuz sexual, cum se pot feri. Cel mai important e să păstrezi linia de comunicare deschisă cu copiii tăi, nu-i lua în râs atunci când ei încearcă să vorbească cu tine despre un eventual abuz, sau poate de o persoană care le face avansuri nepermise. Învaţă-i pe copii că nimeni nu are voie să îi atingă în zonele intime şi că pot vorbi cu tine oricând despre aceasta. Dacă se întâmplă să observi comportamente cu tentă sexuală în joaca copiilor este bine să fii atent, să vorbeşti cu copiii, să vezi care este cauza, dacă este întâmplător sau este cazul unui abuz.

Fii o persoană de încredere, unde persoanele care au nevoie să plângă să se poată simţi în siguranţă. FĂ DIN BISERICA TA UN LOC UNDE OAMENII POT VENI CU RĂNILE LOR ŞI POT GĂSI VINDECARE!

Îşi recomand să citeşti cartea Abuzul sexual al copilului-speranţă de vindecare, scrisă de Maxine Hancock şi Karen Burton Mains, publicată la Editura Samuel.

© Ligia

ABUZUL SEXUAL (1)


Definiţie: Maxine Hancock şi Karon Burton Mains, definesc abuzul sexual al copilului ca fiind o arie largă de activităţi cu orientare sexuală, care au ca obiect copilul. Aceste activităţi pornesc de la arătarea organelor sexuale şi pipăire, până la contact pe cale anală sau vaginală. Abuzul sexual constă în activităţi care expun copiii la stimulare sexuală inacceptabilă pentru vârsta, dezvoltarea psihologică şi rolul lor în familie.

Unii autori fac diferenţă între abuzul sexual şi molestarea sexuală a copilului care este un eveniment neaşteptat şi violent, abuzul sexual din familie al copilului durează de obicei o perioadă îndelungată. Aici încrederea copilului a fost câştigată doar pentru ca aceasta să fie trădată, copilul este treptat convins să accepte comportamentul sexual al adultului ca “parte a dragostei şi afecţiunii”.


Abuzul sexual se dovedeşte a fi un abuz al copilului pe mai multe planuri:

  1. abuz al trebuinţelor de tandreţe ale copilului
  2. abuz al dorinţei copilului de relaţie diadică
  3. abuz al disponibilităţii copilului pentru ascultare
  4. abuz al disponibilităţii copilului de a crede cele spuse de părinţi şi al incapacităţii copilului de a diferenţia o apropiere tandră şi plină de dragoste de una sexuală
  5. abuz al temerii copilului de o distrugere a familiei (prin faptul că sunt ameninţate că familia se va destrăma dacă va spune cuiva.)


Autorii: pot fi taţii, taţii vitregi, unchii, fraţii, verii, prietenii de încrederea ai familiei, vecinul simpatic de vizavi, conducătorii bisericii. În multe cazuri autorii abuzului sexual sunt persoane care au fost la rândul lor abuzate în propria copilărie şi au refulat acele trăiri, nu au beneficiat de ajutor, nu au discutat cu nimeni şi nu au retrăit conştient propriile sentimente, trăiri, răni, nu şi-au încheiat procesul de vindecare, integrând conştient în viaţa lor propriile traume.


Prevalenţă, efecte, vindecare? In următorul articol.



Ligia

O maximă....

Nu criticul este important, nu cel care arată cu degetul când cel puternic se poticneşte sau când binefăcătorul ar fi putut face mai mult bine.

Lauda este a aceluia care se află în arenă, a cărui faţă este brăzdată de sudoare şi praf şi sânge, care se luptă curajos, care greşeşte şi ratează mereu şi mereu, care, în cel mai bun caz, cunoaşte la final triumful unei mari realizări şi care, în cel mai rău caz, dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit. Locul lui nu va fi niciodată alături de acele suflete reci şi timide care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.

Theodore Roosevelt

Cele 5 limbaje ale scuzelor


Pentru fiecare relaţie, a recunoaşte când ai greşit aduce o adâncire a respectului faţă de celălalt şi o mai mare deschidere. Fiecare dintre noi avem un anumit limbaj pe care-l înţelegem cel mai bine, şi atunci când celălalt îşi cere scuze într-un mod în care noi să înţelegem că îi pare rău cu adevărat, că este sincer în exprimarea regretului, atunci suntem mai dispuşi să-l iertăm.

1. Exprimarea regretului: Îmi pare rău. Regretul se concentrează asupra a ceea ce ai făcut, sau nu ai reuşit să faci iar o altă persoană a fost afectată de acest fapt.

Atunci când îţi ceri scuze, nu continua cu DAR....pentru că acest cuvând anulează tot ceea ce ai spus mai devreme. Nu căuta să te justifici, ca de exemplu: Imi pare rău că nu am ajuns la întâlnire, dar . Recunoaşte că ai greşit. Rămâi doar la scuze, fără a-ţi justifica ofensa.

Un exemplu de exprimare al regretului este: Mă simt foarte rău pentru că te-am dezamăgit. Imi pare rău că ţi-am cauzat aceasta.

2. Acceptarea responsabilităţii: Am greşit. Pentru multe persoane a auzi cuvinte ca: „Ştiu că am greşit. Nu am nici o scuză. Pur şi simplu, ceea ce am făcut a fost un lucru egoist şi rău.”, este o dovadă de sinceritate şi au nevoie să ştie că persoana care le-a greşit se simte responsabilă pentru aceasta.

3. Îndreptarea greşelii se referă la a face ceva pentru a îndrepta greşeala. Aici este important de ştiut care este limbajul iubirii partenerului, pentru a putea îndrepta greşeală în modul cel mai bun.

4. Angajamentul sincer: voi încerca să nu mai fac asta. În acest caz persoanele aşteaptă nu doar o scuză ci dorinţa celei persoane care a greşit să se schimbe. Nu doar vorbe şi păreri de rău. Nu doar a spune: Îmi pare rău! Nu am avut intenţia să te ofensez. Ci a spune: Îmi pare rău că am greşit şi doresc să schimb acest comportament care te-a rănit. O declaraţie de regret sincer ar fi: Te-am dezamăgit făcând din nou aceeaşi greşeală. De ce ai avea nevoie penrtu a începe să-ţi recâştig încrederea?Aceasta nu înseamnă că de acum vei fi perfect, ci faptul că-ţi vei da silinţa să te schimbi. Vor mai fi momente când vei cădea, este important să nu renunţi. Schimbarea nu se va produce deodată, va fi nevoie de un efort susţinut.

5. Solicitarea iertării: te rog să mă ierţi. Aceasta înseamnă pentru unii oameni că dorim să restabilim relaţia. Solicitarea iertării înseamnă să admiţi că eşti vinovat, că eşti dispus să pui viitorul relaţiei în mâna celui căruia i-ai greşit, aştepţi să ia o alegere, a te ierta sau nu. Atunci când rogi o persoană să te ierte te face vulnerabil şi admiţi că ai greşit. Acest lucru nu e uşor, şi necesită smerenie. Există teama de respingere, teama de eşec, de a pierde controlul care pun în dificultate acest proces al solicitării iertării. Este important să le spunem celor care am greşit: Îmi pare rău pentru felul în care ţi-am vorbit. Nu meritai acest lucru. Am greşit şi vreau să te rog să mă ierţi.

Aceste 5 limbaje au fost stabilite în urma experienţelor de cercetare ale lui Gary Chapman şi Jennifer Thomas, care au fost publicate în cartea Cele 5 limbaje ale scuzelor.

Cum pot descoperi care este propriul limbaj al scuzelor? Răspunde la câteva întrebări: la ce te aştepţi de la o persoană să facă sau să spună atunci când greşeşte, pentru ca eu să o iert cu adevărat? Ce te face să suferi cel mai mult atunci când o persoană îţi greşeşte? Cum îmi cer eu de obicei scuze, prin ce limbaj?

Îmi place ceea ce spune Margaret Lee Runbeck: „Scuzele sunt un parfum minunat. Pot transforma cel mai stângaci moment într-un cadou graţios.” Şi Paul Boese: „iertarea nu schimbă trecutul, ci lărgeşte perspectiva viitorului.” Aşa că nu ezita niciodată să-ţi ceri scuze sau să ierţi, pentru că beneficiile le vei avea în primul rând tu.


Ligia

Un gând....

Am păcătuit. Şi urgent Satan a zburat

înaintea prezenţei Dumnezeului Prea Înalt

şi a prezentat acolo acuzaţia lui.

El a spus: „Acest suflet, această făptură de lut şi ţărână

A păcătuit. E drept că a chemat numele Tău,

Dar eu cer moartea lui, căci Tu ai spus:

Sufletul care păcătuieşte va muri. Atunci

să nu se împlinească voinţa Ta? Să fi murit dreptatea?

Trimite deci acest nenorocit de păcătos la condamnare.

Ce altceva putea-va face un judecător ce-i drept?”

Şi-aşa m-acuză el şi zi şi noapte.

Şi-orice cuvânt rostit, O, Doamne, e adevărat!

Apoi pe dată Unul se sculă din dreapta Domnului,

‘naintea slavei Căruia îngerii îşi ascund privirea

şi El vorbi: „Fiece trăsătură de penel din Lege

fi-va împlinită. Cel vinovat muri-va!

Dar stai – şi dacă vina lui în întregime fost-a transferată

pe Mine, şi-am plătit Eu pentru vina lui!

Priveşte-Mi palmele şi coasta şi piciorul! Cândva

Am fost făcut păcat de dragul lui şi am murit ca el

Să poată fi nevinovat la tronul Tău!”

Şi-atunci Satan fugi. Căci el ştia prea bine

că nu putea pleda în faţa unei iubiri atât de mari.

Şi-orice cuvânt pe care Domnul l-a rostit era adevărat!

Martha Snell Nicholson

Preluat din Teologie elementară, Charles C. Ryrie, pg.357

...înnoirea simţămintelor...

Filipeni 4:10 -12, 14Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.

Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă…….

Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.

Din text se observă că filipenii au fost atenţi la nevoile lui Pavel, şi au făcut ceva în privinţa aceasta. Aşteptau un prilej ca să-şi înnoiască iarăşi simţămintele faţă de Pavel. Aceasta înseamnă că şi-au înnoit simţămintele şi altă dată.

Îmi place expresia a înnoi simţămintele, şi practic acest lucru putem să-l facem şi noi în relaţii cu ceilalţi şi în special cu fraţii noştri. Să fii atent la nevoile materiale, emoţionale, spirituale ale celor din jurul tău şi a răspunde acestor nevoi este ceea ce trebuie să facem ca şi creştini. Nu a te uita la tine, la nevoile tale, ci centrarea pe ceilalţi şi nevoile lor.

A spune o vorbă de încurajare, a oferi o masă caldă celor care au nevoie de aceasta, a te ruga pentru persoanele care trec prin probleme, a da o haină călduroasă unui frate în nevoie ...... pe scurt a observa nevoile altora şi a le împlini, nu doar să rămâi cu constatarea.

© Ligia

PĂRERI DE RĂU


Doamne, iartă-mi indiferenţa, nepăsarea,

Iartă-mă că de multe ori

primele gânduri, prima privire

a fost pentru lume!

Am dat lumii dimineţile,

ceasurile pe care le puteam umple de binecuvântări,

clipele când puteam fi cu Tine;

am risipit orele cele mai de preţ,

cele mai frumoase, mai limpezi,

ca să-mi văd de ale mele...

Când Tu, cu ochii trişti mă priveai,

Cu braţele-ntinse, iubitoare mă chemai,

dar... nici o importanţă nu-Ţi dădeam,

ci, doar privindu-Te în grabă

Ţi-am zis că am de rezolvat

probleme multe, şi-apoi...

sper să-mi fac timp de-a sta noi doi!

Când m-am întors... o, ce puţin

aveam ce-Ţi da, doar....

ce-a rămas!...

Nu m-am lăsat atinsă de roua Ta,

De roua dimineţii binefăcătoare,

ci am ales să servesc lumea-ntâi

şi-apoi, resturile le-am adus la Tine!


Privesc în urmă şi îmi pare rău,

şi vreau acum sa iau aminte:

întotdeauna primul gând,

primul cuvânt să fie: Dumnezeu

iar prima mea privire

să o îndrept spre Tine!

Doresc ca ziua să o încep cu Tine!


©Ligia

Cele 5 limbaje ale iubirii


G.Chapman (în cartea Cele 5 limbaje ale dragostei) prezintă o modalitate de a îmbunătăţi relaţiile prin cunoaşterea celor 5 limbaje ale iubirii:

- Cuvintele de apreciere

- Atingerea fizică

- Timpul acordat

- Slujirea celuilalt

- Cadourile

Cuvintele de apreciere: nevoia de a fi mereu încurajat verbal, de a ţi se spune vorbe bune, a fi apreciat verbal pentru ceea ce eşti şi faci. Aici fac parte acele persoane care au nevoie să audă: Ce bună mâncare ai făcut!, Mulţumesc că ai dus gunoiul!, Te iubesc!, etc.

Atingerea fizică: o atingere face mai mult decât orice altceva. Dacă limbajul de dragoste al partenerului este atingerea fizică, nu este nimic mai important decât să-l strângi în braţe atunci când plânge.

Timp acordat: Aici fac parte acele persoane care se simt iubite doar dacă cealaltă persoană petrece timp cu ea, îşi face timp pentru ea. Au nevoie de un timp în care toată atenţia să fie focalizată asupra ei, în care să comunice deschis, având parte de o ascultare activă. Aceasta le transmite că sunt importante.

Slujirea celuilalt: persoana se simte iubită dacă i se fac diferite servicii. Pregătirea mâncării, aşezatul mesei, spălatul vaselor, dusul gunoiului, ştersul prafului, păstrarea maşinii în stare funcţională şi o mulţime de alte treburi gospodăreşti sunt servicii, implică slujirea, care cere timp, efort, implicare. Când sunt făcute într-o notă pozitivă ele devin o expresie a dragostei.

Cadourile: mici atenţii materiale. Un dar este ceva pe care îl poţi ţine în mână şi să spui: „Priveşte, s-a gândit la mine” sau „Nu m-a uitat”. Darurile nu au nici o legătura cu partea financiară ci cu cea afectivă. Darul poate să nu coste nici un ban, ci doar puţină inventivitate.

Ce te face să te simţi iubit? Cum anume îţi exprimi dragostea faţă de ceilalţi? Răspunsul acestor întrebări te poate conduce la răspunsul următoarei întrebări: care este limbajul tău de dragoste?


©Ligia

Cum pot fi un prieten dedicat?

Cartea Proverbe ne ajută în această privinţă.

- fii o persoană de încredere, ştiind să-ţi stăpâneşti limba, şi să păstrezi un secret: aşa spune în Proverbe 11:13 „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.”

- fii un îndrumător: Proverbe 12:26a „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună..”, şi Prov.27:9 „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.”

- încurajează prin faptele tale, atitudinea ta, cuvintele tale: Prov. 15:30a „O privire prietenoasă înveseleşte inima,...”, Prov. 16:24 „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.”

- iubeşte-ţi prietenul, şi nu-l lăsa când are nevoie de tine, chiar şi atunci când este în joc reputaţia ta, iubeşte-l oricând, nu numai în vremuri bune: Prov.17:17 „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

- corectează-l atunci când greşeşte, este mai uşor să primească de la tine, dacă ştii cum să îl faci atent, decât de la un străin, pentru că ştie că tu îl iubeşti. Un prieten nu are nevoie de linguşitori, ci de prieteni adevăraţi, şi iubeşte-l în ciuda defectelor sale: Prov.27: 5,6a „mai bine o mustrare pa faţă decât o prietenie ascunsă. Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui.”


Lista nu se termină aici, aşa că vă las pe voi sa o continuaţi prin comentariile voastre.


©Ligia