O maximă....

Nu criticul este important, nu cel care arată cu degetul când cel puternic se poticneşte sau când binefăcătorul ar fi putut face mai mult bine.

Lauda este a aceluia care se află în arenă, a cărui faţă este brăzdată de sudoare şi praf şi sânge, care se luptă curajos, care greşeşte şi ratează mereu şi mereu, care, în cel mai bun caz, cunoaşte la final triumful unei mari realizări şi care, în cel mai rău caz, dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit. Locul lui nu va fi niciodată alături de acele suflete reci şi timide care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.

Theodore Roosevelt