ABUZUL SEXUAL (1)

Definiţie: Maxine Hancock şi Karon Burton Mains, definesc abuzul sexual al copilului ca fiind o arie largă de activităţi cu orientare sexuală, care au ca obiect copilul. Aceste activităţi pornesc de la arătarea organelor sexuale şi pipăire, până la contact pe cale anală sau vaginală. Abuzul sexual constă în activităţi care expun copiii la stimulare sexuală inacceptabilă pentru vârsta, dezvoltarea psihologică şi rolul lor în familie.

Unii autori fac diferenţă între abuzul sexual şi molestarea sexuală a copilului care este un eveniment neaşteptat şi violent, abuzul sexual din familie al copilului durează de obicei o perioadă îndelungată. Aici încrederea copilului a fost câştigată doar pentru ca aceasta să fie trădată, copilul este treptat convins să accepte comportamentul sexual al adultului ca “parte a dragostei şi afecţiunii”.

Abuzul sexual se dovedeşte a fi un abuz al copilului pe mai multe planuri:

1. abuz al trebuinţelor de tandreţe ale copilului
2. abuz al dorinţei copilului de relaţie diadică
3. abuz al disponibilităţii copilului pentru ascultare
4. abuz al disponibilităţii copilului de a crede cele spuse de părinţi şi al incapacităţii copilului de a diferenţia o apropiere tandră şi plină de dragoste de una sexuală
5. abuz al temerii copilului de o distrugere a familiei (prin faptul că sunt ameninţate că familia se va destrăma dacă va spune cuiva.)

Autorii: pot fi taţii, taţii vitregi, unchii, fraţii, verii, prietenii de încrederea ai familiei, vecinul simpatic de vizavi, conducătorii bisericii. În multe cazuri autorii abuzului sexual sunt persoane care au fost la rândul lor abuzate în propria copilărie şi au refulat acele trăiri, nu au beneficiat de ajutor, nu au discutat cu nimeni şi nu au retrăit conştient propriile sentimente, trăiri, răni, nu şi-au încheiat procesul de vindecare, integrând conştient în viaţa lor propriile traume.

Prevalenţă, efecte, vindecare? In următorul articol.

Ligia