Un gând....

Am păcătuit. Şi urgent Satan a zburat

înaintea prezenţei Dumnezeului Prea Înalt

şi a prezentat acolo acuzaţia lui.

El a spus: „Acest suflet, această făptură de lut şi ţărână

A păcătuit. E drept că a chemat numele Tău,

Dar eu cer moartea lui, căci Tu ai spus:

‘Sufletul care păcătuieşte va muri.’ Atunci

să nu se împlinească voinţa Ta? Să fi murit dreptatea?

Trimite deci acest nenorocit de păcătos la condamnare.

Ce altceva putea-va face un judecător ce-i drept?”

Şi-aşa m-acuză el şi zi şi noapte.

Şi-orice cuvânt rostit, O, Doamne, e adevărat!

Apoi pe dată Unul se sculă din dreapta Domnului,

‘naintea slavei Căruia îngerii îşi ascund privirea

şi El vorbi: „Fiece trăsătură de penel din Lege

fi-va împlinită. Cel vinovat muri-va!

Dar stai – şi dacă vina lui în întregime fost-a transferată

pe Mine, şi-am plătit Eu pentru vina lui!

Priveşte-Mi palmele şi coasta şi piciorul! Cândva

Am fost făcut păcat de dragul lui şi am murit ca el

Să poată fi nevinovat la tronul Tău!”

Şi-atunci Satan fugi. Căci el ştia prea bine

că nu putea pleda în faţa unei iubiri atât de mari.

Şi-orice cuvânt pe care Domnul l-a rostit era adevărat!

Martha Snell Nicholson

Preluat din Teologie elementară, Charles C. Ryrie, pg.357