mă strig încercând să găsesc o urmă de mine
printre cărările pierdute și uitate cu mult înainte să realizez;
mă caut gândind că zorii zilei de mâine
îmi dau șansa să-mi odihnesc capul
pe umărul falnic ce mi-l întinzi Tu, Doamne.
încerc să mă regăsesc printre șiruri de gânduri
împovărate de atâta chemare, cerșind un strop de putere...
da, putere, să-mi ridic obosită privirea spre ceruri.
sătulă de atâta alergare, fugind prin noaptea-ntunecată
caut o rază de lumină pâlpâitoare
să-ntrezăresc speranța pierdută care mă poate ține
departe de bezna chinuitoare a lanțurilor
Te caut pe Tine! și Te zăresc
iar sufletul meu renaște pe loc fredonând o melodie.
©Ligia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu