se poate să sper?

umblu plângând, cu capul plecat de atâta ignoranță

petale de flori vestejesc cu lacrimile-amare

se poate să sper la un gram de putere?

să zbor pe culmi ca vulturul ce se înalță-n zare?

târăsc prin zăpadă picioarele-mi obosite de atâta alergare în zadar

de atâtea vise sfărâmate

dorindu-mi fericirea cu Tine

nu-i prea târziu...la Tine mă chemi

vindecându-mi inima rănită de încătușarea lanțurilor

îmi desenezi zâmbetul pe chipul creat de Tine

schițându-mi din nou forma de la-nceput

sunt cu Tine!




© Ligia