Cine sunt eu? Cine eşti Tu?

Cine sunt eu?

Văd, Doamne, sunt un nimic,

Un fir de nisip într-o mare;

O frunză purtată de vântul ce-adie,

Un fulg de omăt presărat pe câmpie.

Sunt un nimic.

Şi de multe ori greşesc

Căci mă cred cineva,

Dar sunt...tot nimic.

Nimic faţă de Tine,

faţă de marea-Ţi splendoare,

de mâna-Ţi puternică

mereu ocrotitoare.

Sunt un pumn de ţărână

Ce are-n el suflare,

Ce doreşte să urce,

Să se ‘nalţe,

Pe culmi mai înalte să zboare.

Sunt lutul ce strigă mereu la Tine,

Care cere în orice ceas izbăvire.

Sunt o biată suflare, o trestie frântă,

O mică picătură de ploaie ce cade pe pământ

Tot condusă de Tine.

Sunt nimic. Dar nimicul din mine

Strigă mereu la Tine...

Cine eşti TU?

Tu eşti iubirea, Tu eşti salvarea,

Prin Tine, Doamne, îmi are suflarea.

Tu eşti puternic, eşti ocrotire,

În Tine găsesc mereu bucurie.

Tu mă iubeşti, îmi eşti alinare,

Tu eşti viţa, Tu eşti viaţa.

În Tine mereu, mereu vreau să cresc

Pe Tine mereu, mereu să Te iubesc!

Ajută-mă Doamne să ştiu cine sunt,

Ajută-mă Doamne să ştiu cine eşti;

Şi pune în mine dorinţa fierbinte

Ca-n orice-ntristare să vin doar la Tine,

Ca orice lucru să-l fac pentru Tine,

Ca orice clipă s-o trăiesc pentru Tine.

© Ligia