rugăciunea unui copil...


Cât de important este să dai atenţie unui copil? Ne putem da seama din următoare rugăciune a unui copil:

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Prietenia...cu David şi Ionatan


Când mă gândesc la prietenie, nu se poate să nu-mi vină în minte modelul de prietenie dintre Ionatan şi David, descris pe paginile Sfintei Scripturi în cartea 1 Samuel.

1 Samuel 18: 1,3, 4 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.

Cap. 20:17, 41 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui..... Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

Cap. 23:16 -18 Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta."Au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.

Observăm din aceste texte, câteva principii de bază ale unei prietenii. Observăm la Ionatan că l-a iubit pe David ca pe sufletul lui. Aşa ar trebui să ne iubim şi noi prietenii noştri, ca pe noi înşine, să nu punem dorinţele noastre mai presus de ale lui.

Vedem la Ionatan că a întărit legământul lui cu David dăruindu-i mantaua, hainele, sabia, arcul şi încingătoarea lui. L-a costat ceva şi şi-a arătat respectul faţă de el. Şi nu doar că a făcut legământ o singură dată, dar l-a reînnoit când a fost nevoie, după cum spune în cap. 23:18: au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului.

David a fost mereu încurajat de Ionatan în momentele în care fugea de Saul. Acesta a fost transparent faţă de David şi i-a făcut cunoscut planul tatălui său. Chiar dacă avea să-l coste încrederea tatălui său, totuşi el a preferat să fie integru, şi recunoaştea faptul că nu el va fi moştenitorul tronului, ci David. Aceasta nu l-a făcut să devină invidios şi să se unească cu Saul în planurile lui rele împotriva lui David. Dimpotrivă el l-a iubit pe David.

Ceea ce mi se pare cel mai important în această prietenie, este că Ionatan i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi doresc să repet versetele care spun acest lucru: 1 Samuel 23:16 -17 Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta."

Ce putem desprinde de aici? Într-o prietenie este nevoie de:

- încredere

- dragoste

- sinceritate,

- deschidere/vulnerabilitate

- credincioşie

- încurajare

- integritate

- compasiune

- înnoirea legământului de prietenie

Cum pot vedea dacă o prietenie este bună pentru mine? Dacă Dumnezeu este de acord cu ea? Cel mai important este să îţi evaluezi puţin viaţa spirituală de când te-ai împrietenit cu acea persoană şi dacă nu ai crescut spiritual, ar fi timpul să îţi pui nişte semne mari de întrebare în legătură cu acea prietenie.

Ligia

NOUA TOLERANŢĂ

Dicţionarul Webster, descrie toleranţa ca: „a recunoaşte şi a respecta credinţele, opiniile, practicile altora, fără a le împărtăşi” şi „a îndura sau a suporta ceva sau pe cineva pe care nu-l agreezi în mod special.” Însă, cuvântul şi-a pierdut din semnificaţia sa adevărată.

Există două tipuri de toleranţă: toleranţa tradiţională şi noua toleranţă.

Toleranţa tradiţională are următoarea semnificaţie, după cum spun MacDowell & Hostetler:

- a respecta şi a proteja drepturile fundamentale ale celorlalţi, chiar şi ale acelor cu care nu eşti de acord şi ale acelor care sunt diferiţi de tine

- a învăţa şi a asculta de la cei care au alte perspective, altă educaţie şi care provin din culturi diferite

- a trăi în pace cu ceilalţi, în ciuda diferenţelor, creştinii trebuie să fie împăciuitori atât cât le stă în putinţă fără a călca principiile biblice, aşa spune scrie în Evrei 12:14, 1 Petru 3:11, Matei 5:9, Psalmul 34:14.

- a-i accepta pe alţii, indiferent de rasă, crez, naţionalitate sau sex

Acest tip de toleranţă respectă, preţuieşte şi acceptă persoana, fără ca aceasta să însemne obligatoriu acordul sau aderarea la convingerile sau comportamentul ei.

Însă Noua toleranţă are un înţeles diferit, şi acest înţeles îl poartă în aprox. 80% din situaţiile în care este folosit. Acest sens îl învaţă şi copiii, tinerii. Convingerea pe care se bazează această nouă toleranţă este că nu există un adevăr absolut, ci unul relativ în funcţie de comunitatea în care o persoană este integrată. Şi pentru că sunt multe comunităţi şi culturi, la fel sunt şi multe adevăruri diferite.

Thomas A. Helmbock explică noua toleranţă prin aceea că valorile, convingerile, stilul de viaţă, percepţia asupra adevărului sunt toate egale....Nu există nici o ierarhie a adevărului. Convingerile tale şi convingerile mele sunt egale, iar întregul adevăr este relativ. Ea spune ceea ce sunt = cu ceea ce fac. (Biblia nu spune aceasta, suntem iubiţi de Dumnezeu chiar dacă El nu suportă păcatul.)

Într-un studiu s-a observat că peste 50%, deci majoritatea copiilor din bisericile evanghelice cu o doctrină sănătoasă, cred deja doctrina noii toleranţe. Cât de uşor este să spui acum, „concubinaj? A, e ceva obişnuit. Homosexualitate? Fiecare face ce vrea. Îţi accept convingerile şi chiar sunt de acord cu tine.”

Nu este suficient să accepţi persoanele diferite, sau care cred sau se comportă diferit, ci să încuviinţezi, participi şi te implici în activităţile şi atitudinile lor....oare aceasta e învăţătura lui Dumnezeu? Adepţii noii toleranţe sunt împotriva creştinismului, pentru că, spun ei, creştinismul este intolerant.

Şi dacă tu eşti intolerant, care e reacţia acestei noi filosofii a noii toleranţe? „Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa”.

Este important să recunoaştem formele acestei noi toleranţe, să le demascăm şi să învăţăm pe cei din jurul nostru cum să trăiască fără a fi compromişi, susţinând adevărul absolut dat de Dumnezeu. Dacă ei încep să se îndoiască în privinţa singurului Dumnezeu adevărat, pierd standardul binelui şi răului care este însăşi natura şi caracterul lui Dumnezeu.

Petru spune despre societate că „ei se miră că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc” (I Petru 4:4) Ceea ce ne face deosebiţi de ceilalţi este nu trupul nostru, ci autograful lui Dumnezeu semnat pe vieţile noastre. Suntem operele Lui de artă. Avem importanţă nu prin ceea ce facem, ci prin ceea ce spunem, Max Lucado. Nu iubim o persoană susţinându-i convingerile şi alegerile greşite pe care le face, ci iubim cu adevărat pe cineva dacă vom căuta să protejăm acea persoană, să o îngrijim, exact aşa cum am face dacă ar fi vorba de noi înşine. Aşa că nu putem spune că iubim pe cineva dacă nu includem preocuparea şi grija faţă de convingerile păcătoase, comportamentele şi stilurile de viaţă autodistructive. Atunci când îţi spune cineva „dacă mă iubeşti, atunci eşti de acord cu comportamentul meu”, poţi să-i spui că îl iubeşti prea mult pentru a face aceasta.

Haideţi ca noi să trăim după principiile lui Dumnezeu lăsate în Cuvântul Său, Biblia, şi să ne opunem principiilor greşite, nu oamenilor. Să-i iubim pe oameni, nu cum ne spune societatea, ci cu dragostea lui Dumnezeu.

Ligia

Bibliografie: Josh MacDowell & Bob Hostetler, Noua toleranţă, Ed. Aqua Forte, Cluj.

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (3)

Cum putem trata corect mânia?

Dacă privim la Isus, el când s-a mâniat nu a explodat, aducând injurii la adresa persoanelor, spunând lucruri necugetate, nu Şi-a descărcat sentimentele în cuvinte şi acţiuni urâte. El a făcut, prin mânia Sa, ca oamenii să fie confruntaţi cu păcatul din viaţa lor, El s-a axat pe problemă.

J.Adams spune că mânia poate fi cel mai bine ţinută sub control atunci când persoana respectivă este preocupată de soluţia problemei şi nu de problema însăşi. Atunci când ai tendinţa să te ocupi doar de problemă, discuţi despre ea, te autocompătimeşti, dai vina pe alţii şi energiile tale sunt concentrate asupra persoanelor vinovate şi nu asupra găsirii de soluţii.

Preocuparea pentru rezolvarea problemei te face să evaluezi problema, să stabileşti responsabilităţi şi se orientează spre rezolvarea biblică a acesteia.

Este important ca problema mâniei să fie rezolvată aşa că:

- stabileşte dacă mânia ta este într-adevăr justificată

- decide care este atitudinea potrivită, dacă trebuie discutată cu cineva, dacă este suficient să vorbeşti cu Dumnezeu despre asta

- alege să depinzi de călăuzirea Duhului Sfânt, pe care ni l-a lăsat Dumnezeu ca să ne călăuzească în tot adevărul – Ioan 16:13

- dezvoltă un dialog constructiv atunci când stai faţă în faţă cu persoana care ţi-a produs mânia, nu prin acuzaţii şi învinovăţiri

- demonstrează că harul lui Dumnezeu se manifestă în viaţa ta spunându-ţi: Am fost răstignit împreună cu Hristos. Şi trăiesc. Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. (Galateni 2:20)

Un lucru pe care trebuie să-l ştim este să răspundem celor care ne rănesc cu iubire. Iubirea este cel mai bun leac existent pentru mânia distructivă. John Coblentz spune că tendinţa noastră naturală, după cum spune şi Biblia, este să-i urâm pe cei ce ne urăsc, să blestemăm pe cei ce ne blastămă, să lovim pe cei ce ne-au rănit, să-i tratăm pe alţii aşa cum ne-au tratat ei, poate chiar într-o măsură mai mare. Adevărul care ne uimeşte este că dacă urmăm înclinaţiile noastre naturale, vom deveni exact ca şi ei. Vom cădea în aceleaşi stări pe care le suportăm atât de greu la alţii, şi vom acţiona ca şi ei. Vom deveni chiar mai răi decât persoana cea mai antipatică. Iubirea opreşte acest proces şi ne cruţă, ca să nu devenim ca şi cei ce ne tratează rău.

Mânia ne face dependenţi de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să ştim cum să ne mâniem în aşa fel încât să nu fim distruşi şi să nu distrugem relaţiile din jurul nostru prin mânia noastră. Mânia poate fi folosită pentru a produce schimbări pozitive în viaţa ta, te poate ajuta să-ţi înţelegi rănile din trecutul tău, te poate ajuta să îţi dai seama că ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti comunicarea cu ceilalţi şi exteriorizată în mod corect te poate face un exemplu pentru ceilalţi şi poate fi folosită de Dumnezeu pentru a-i convinge pe unii oameni de păcatul lor.


Ligia

Bibliografie:

J.Coblentz, Eliberează-te de mânie

J.Hunt, Cheile consilierii biblice, vol.I

J. Adams, Manualul consilierului spiritual creştin

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (2)

June Hunt, în cartea Cheile consilierii biblice, vol. I, explică când mânia este păcat şi când nu.

Efeseni 4:26-32:

v.26 "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi". Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.

v.27 Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

v.28 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

v.29 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

v.30 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

v.31 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Mânia este potrivită uneori. (v 26)

Mânia trebuie să fie controlată, dacă nu, este păcat. (26)

Mânia nu trebuie să fie continuă. (v.26)

Mânia este folosită deseori de satan şi dacă durează, îi oferă ocazia Acestuia să acţioneze. (v.27)

Mânia trebuie rezolvată (v.31)

Mânia este păcat dacă duce la amărăciune, dacă devine necontrolată, dacă are ca rezultat bătaia, dacă produce răutate (v.31)

Mânia poate fi stăpânită prin blândeţe şi compasiune, poate fi învinsă prin iertare. (v.32)

Câteva dintre situaţiile în care Isus s-a mâniat:

- El s-a mâniat, după cum scrie în Evanghelia după Marcu cap.3:5, pe ipocrizia şi inimile împietrite ale liderilor religioşi

- Isus s-a mâniat pe comercianţii din curtea Templului, după cum scrie în Luca 19.

Şi mai sunt şi alte referiri cu privire la mânia lui Isus, şi mult mai multe despre Mânia lui Dumnezeu ( de exemplu în Romani 1:18, Psalmul 30:5, Romani 12:19, etc). În Apocalipsa, Ioan face referire la o Mânie a Mielului.

Tipuri de mânie neîndreptăţită, J. Adams:

- când o descărcăm asupra celorlalţi. Explozia este îndreptată spre alte persoane, şi aceasta îi răneşte în primul rând pe ei, dar şi pe cel ce răbufneşte. Ea poate distruge relaţiile importante din viaţa acelei persoane.

- când o interiorizăm. Interiorizarea, închiderea în sine, direcţionează emoţiile distructive împotriva propriei persoane, aceasta devenind iritabilă, încordată, ursuză. Această modalitate afectează nu numai persoana în cauză, ci şi persoanele dragi ei. La unele situaţii care produc mânie, sunt persoane care reacţionează prin negare, şi aceasta nu le ajută în vindecarea lor. Este important ca să scoatem la lumină şi să recunoaştem rănile pe care ni le-au făcut alţii, pentru că inconştient atunci când le ţinem în noi, reacţionăm în moduri care ne surprind, şi poate uneori răbufnim şi nu ştim din ce cauză.

Ligia

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (1)

Mânia este o emoţie, ea face parte din experienţa umană. Este involuntară vorbind despre ea ca sentiment. Ca şi emoţie, mânia nu poate fi o alegere, este o reacţie la fel ca şi râsul sau sentimentul de siguranţă. Toată structura noastră emoţională este de la Dumnezeu, şi toate emoţiile sunt constructive, inclusiv mânia, dacă sunt utilizate aşa cum trebuie, conform principiilor biblice. Însă aceste emoţii pot fi distructive atunci când nu le exprimăm adecvat. Deci, mânia nu este neapărat păcat. Sentimentul în sine nu e păcat, o exprimare greşită a mâniei devine păcat.

Motive care stau în spatele unei reacţii de mânie, J.Coblentz:

- unele persoanele se mânie pt.că nu-şi pot împlini voia lor

- altele când pierd controlul asupra situaţiilor

- altele pentru a prelua controlul unei situaţii

- ca răspuns la o rană sau la o nedreptate de care are parte

- altele se supără atunci când le este rănită mândria

- altele din cauza unei vinovăţii nerezolvate

- unele persoane se mânie când caută să îndrepte lucruri rele

Sursele mâniei, după cum le descrie şi J.Hunt, sunt:

· nedreptatea,( cum este în cazul lui Ionatan, 1 Samuel 20, când acesta s-a mâniat din cauză că Saul era nedrept faţă de David),

· durerea (cum este în cazul fraţilor lui Iosif, Geneza 37 )

· frica (cunoscutul exemplu al lui Saul, care s-a mânia pe David, din cauza faptului că îi era ameninţată popularitatea - poporul îl cinstea mai mult pe David, I Samuel 18),

· frustrarea (în cazul lui Cain şi Abel din Genesa 4).

Ligia

UN GAND DESPRE PERSECUTIE

„...cea mai acerbă persecuţie a creştinilor o întâlnesc în sălile de clasă ale şcolilor de stat, acolo unde nu trupul este biciuit, ci sufletul. O întâlnesc în minciunile cu care tinerii noştri sunt intoxicaţi, mereu şi mereu, cum că perversitatea sexuală şi promiscuitatea sunt normalitatea vremurilor. Văd persecuţia în emisiunile de la televizor, pe ecranele cinematografelor, o persecuţie prin care nu trupul este desfigurat, ci adevărul care ne modelează sufletul....”

Alan Keyes, fost ambasador al Naţiunilor Unite


CE PARERE AVETI?

Gânduri pentru noul an...

Fii preocupat în anul acesta de lucrurile lui Dumnezeu şi El se va îngriji de lucrurile de care ai nevoie. Învaţă să-ţi păzeşti inima, după cum spune Prov.1:23, căci din ea ies izvoarele vieţii. Ai grijă ce anume laşi să intre în inima ta, pentru ca să poţi scoate din ea lucruri bune, să poţi avea pace în furtuni şi bucurie în necazuri.

Fii un om de succes dezvoltându-ţi inima, interiorul tău care rămâne veşnic. Ghidează-te după principiile lui Dumnezeu şi nu vei da greş. Şi nu uita: Cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese.

Şi, după cum spune apostolul Ioan, Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău.

La mulţi ani!

© Ligia