Pentru a putea face faţă presiunii anturajului, tinerii au nevoie de o relaţie bună cu părinţii lor, de o comunicare deschisă, adecvată cu ei. Ei trebuie să îşi formeze propriile principii de viaţă şi să caute persoane din biserică, în special care au valori asemănătoare, persoane care să-i ajute să-şi menţină principiile, să-i ajute să-şi construiască o imagine de sine bună, pozitivă.
Bill Sanders sugerează faptul că presiunea negativă a grupului de prieteni, presupune alegerea modului în care te vei purta, vei ajunge şi vei fi tratat de acest grup sau de un altul. Deci repet, presiunea negativă a grupului de prieteni, presupune alegerea modului în care te vei purta, vei ajunge şi vei fi tratat de acest grup sau de un altul. Josh MacDowell şi Bob Hostetler spun că presiunea grupului promite acceptare şi aprobare, dar este o promisiune goală.
Cum pot scăpa de această presiune a anturajului? Concentrându-mi atenţia şi dorinţa de acceptare spre Dumnezeu, căutând la El împlinirea, acceptarea, dragostea. Biblia ne spune, în Romani 12, „să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să ne prefacem prin înoirea minţii noasre, ca să deosebim bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Şi în engleză acelaşi verset spune: „Nu imitaţi purtarea şi obiceiurile aceste lumi, ci fiţi oameni noi şi deosebiţi, proaspeţi în tot ce faceţi şi gândiţi. Atunci chiar experienţa voastră vă va arăta în ce fel căile Lui vă pot aduce adevărata împlinire”.
Toţi suntem influenţaţi de anturajul în care ne găsim. Dacă se întâmplă ca la serviciu să nu ai un anturaj bun, încearcă să compensezi aceasta petrecând mai mult timp cu prietenii tăi creştini. Pentru că eşti influenţat, de exemplu, în ce priveşte felul de vorbire. Dacă persoanele din jurul tău vorbesc tot timpul aluziv, fac glume proaste, sunt ironice, la un moment dat te vei surpinde şi pe tine cu un asemenea limbaj. De aceea avem nevoie să ne petrecem timpul şi cu persoane creştine, avem nevoie de părtăşia lor. Evrei 10:24, 25 spune: „Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune…” şi aceasta pentru că avem nevoie de oameni care să ne îndemne la ceva bun, să fim mai plini de dragoste.
Acum poate ne întrebăm: ce fac, nu mai vorbesc cu persoanele imorale, cu colegii de clasă?
Ne uităm la Domnul Isus care a ştiut cum să se poarte cu oamenii. El a iubit şi a petrecut timp cu vameşii, păcătoşii, femeile stricate şi toate acestea pentru a le arăta că Dumnezeu îi iubeşte, a le vesti Evanghelia. Nu trebuie să ne izolăm de aceşti oameni, şi poate, să ne fie ruşine că cineva ne vede vorbind cu un om care are o „reputaţie proastă”, ideea este să nu ne însoţim cu ei, să avem grijă ce prieteni ne facem, de la cine cerem sfaturi.
Dumnezeu să ne dea înţelepciunea necesară pentru a şti cum să ne purtăm cu oamenii, cu cine să ne însoţim, ce relaţii să dezvoltăm, ce anturaj să frecventăm, cum să investim în anturajul nostru!
© Ligia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu