Nemeritat

În cartea Osea cap.14:4, scrie: Le voi vindeca vătămarea produsă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!

M-am gândit la versetul acesta, cât e de minunat! Ne arată cum este Dumnezeul nostru. El vindecă rănile produse de neascultare, făcute de mine însămi. Nu e dator să o facă. Eu mi-am făcut-o cu mâinile mele...e lucru manual... Dar El mă vindecă, îşi abate mânia, mă curăţeşte... Cine se poate compara cu Dumnezeul meu? Mă iubeşte atât de mult încât doreşte să mă ridice, să mă vindece, se îndură de mine, chiar dacă nu merit!
Mi-L pot închipui pe Dumnezeu, apropiindu-se de mine, uitându-se atent la ce are de făcut cu rana mea, punând mână cu fineţe şi fiind atât de atent la tot ce face pentru a mă vindeca mai repede. Şi câte răni produce păcatul..... Şi vă las pe voi să vă imaginaţi un exemplu dintre un părinte plin de dragoste şi copilul său neascultător adeseori..cum se poartă cu acesta, cum atunci când suferă părintele este alături de el şi îl ajută, chiar dacă nu merită.
Cum pot reacţiona la o asemenea dragoste? La un asemenea tratament? La o asemenea purtare de grijă? Oare nu cu recunoştinţă, cu o atitudine plină de reverenţă faţă de Acest Dumnezeu? O, câtă dragoste de la Cel ce este Dragostea!!!!

Ligia