Binele pe care-l faci cuiva, uită-l,
Dar nu uita nici un bine pe care ţi l-a făcut cineva!
Dar nu uita nici un bine pe care ţi l-a făcut cineva!
9 nissan
Acum o zi
Fascinant
“…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau piciorele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.”
Isaia 6:1-4
Am citi textul acesta astăzi dimineaţa înainte de a pleca la muncă şi am rămas fascinată de măreţia Dumnezeului meu! Nu am putut să nu fredonez cântarea învăţată weekendul acesta la cor Tot pământul azi să tacă..., în care strofa a treia spune:
Serafimi cu şase aripi
Heruvimi preasfinţi privesc
Cu uimire-ascund ei faţa
Şi-ntr-un cântec Îl slăvesc.Aleluia...
Ce minunat, nu pot să nu rămân fascinată de un asemenea tablou. Nu se poate să nu mă închin cu reverenţă şi uimire înaintea unui astfel de Dumnezeu! Şi nu ştiu ce să mai zic. Poate e mai bine să stăm să adulmecăm această imagine a lui Dumnezeu, care stă pe tron, umple Templul cu poalele mantiei Lui, şi serafimii i se închină...după cum a văzut Isaia. Imaginează-ţi aceasta. Şi aceasta e doar o imagine pală a măreţului Dumnezeu.
Ce minunat e Dumnezeu!!!
Lewis Smedes spune: „când ierţi pe cineva care te-a rănit, eşti un om după inima lui Dumnezeu.”
Ce părere aveţi? Aştept comentariile voastre.
O scrisoare....
Mai jos este o scrisoare scrisă de o fetiţă de 13 ani, destinată părinţilor ei, care erau pe cale să divorţeze:
Dragă mamă şi tată,
Nu ştiu cum va rezolva Dumnezeu această situaţie, dar nu pot să-mi imaginez că părinţii mei vor divorţa şi familia noastră se va destrăma. Vă mulţumesc că încercaţi să evitaţi asta. Totuşi, mă simt ca un căţeluş lăsat afară în frig, fără adăpost. Simt că se face tot mai rece în fiecare noapte, şi iarna va veni curând. Ceilalţi câini îmi spun că nici nu-mi dau seama cât de rece se va face. Ştiu că va veni zăpada şi nu ştiu cum să mă încălzesc. Mi-e atât de frică, mă tem că voi îngheţa înainte ca totul să se termine. Este un sentiment îngrozitor. Sunt singură şi m se pare că nimeni nu înţelege prin ce trec. Prietenii mei mi-au explicat durerea pe care o voi simţi când veţi divorţa şi mi-e teamă. Mă simt atât de neajutorată! Parcă aş sta în camera mea şi aş aştepta să înceapă vijelia. Fiecare zi e tot mai lungă şi se întunecă tot mai mult. Mi-e rău tot timpul. Vă rog încercaţi să vă împăcaţi!
Sandra
