Mai jos este o scrisoare scrisă de o fetiţă de 13 ani, destinată părinţilor ei, care erau pe cale să divorţeze:
Dragă mamă şi tată,
Nu ştiu cum va rezolva Dumnezeu această situaţie, dar nu pot să-mi imaginez că părinţii mei vor divorţa şi familia noastră se va destrăma. Vă mulţumesc că încercaţi să evitaţi asta. Totuşi, mă simt ca un căţeluş lăsat afară în frig, fără adăpost. Simt că se face tot mai rece în fiecare noapte, şi iarna va veni curând. Ceilalţi câini îmi spun că nici nu-mi dau seama cât de rece se va face. Ştiu că va veni zăpada şi nu ştiu cum să mă încălzesc. Mi-e atât de frică, mă tem că voi îngheţa înainte ca totul să se termine. Este un sentiment îngrozitor. Sunt singură şi m se pare că nimeni nu înţelege prin ce trec. Prietenii mei mi-au explicat durerea pe care o voi simţi când veţi divorţa şi mi-e teamă. Mă simt atât de neajutorată! Parcă aş sta în camera mea şi aş aştepta să înceapă vijelia. Fiecare zi e tot mai lungă şi se întunecă tot mai mult. Mi-e rău tot timpul. Vă rog încercaţi să vă împăcaţi!
Sandra
2 comentarii:
Sensibila si totodata dureroasa experienta fetitei... cunoscatorii stiu de ce...
Problemele acestei lumi pot fi rezolvate in momentul in care vom sti sa le privim din perspectiva unui copil...ei gasesc intotdeauna cel mai usor mod de a rezolva aceste probleme.
Trimiteți un comentariu