VINOVĂŢIA - partea I

Vinovăţia este conştiinţa dureroasă de a greşi, consecutivă sau nu unui act de considerat reprobabil; postulată şi sub formă inconştientă pentru a explica diverse conduite obsesionale, delincvente sau de eşec, cât şi unele rezistenţe la vindecare, după cum o defineşte dictionarul de psihologie Larrousse.

Dr.Keith G.Olson, spune: „Vinovăţia este un fapt al existenţei umane de care nu poţi scăpa. Un fapt foarte dureros şi distructiv, care joacă un rol semnificativ în multe din tulburările noastre psihologice, emoţionale şi fizice. Psihologul creştin Hyder a descris sentimentul complex al vinovăţiei astfel: În parte, ea reprezintă conştiinţa neplăcută a faptului că s-a comis ceva rău. Pe de altă parte, ea este frica de pedeapsă. Vinovăţia înseamnă ruşine, regret, remuşcare. Ea este resentiment şi ostilitate faţă de figura a cărei autoritate a fost încălcată prin înfăptuirea răului. Este sentimentul lipsei de valoare sau senzaţia de inferioritate. Vinovăţia duce la alienare, nu numai faţă de ceilalţi, ci şi faţă de sine, din cauza discrepanţei dintre ce este cineva în realitate şi ce-şi doreşte să fie. Rezultatul este singurătatea şi izolarea. Vinovăţia este prin urmare pe jumătate depresie, pe jumătate anxietate.”

Pot fi identificate două tipuri de vinovăţie: obiectivă şi subiectivă.

Vinovăţia obiectivă se referă la situaţia în care legea a fost încălcată şi cel care a călcat-o este vinovat, indiferent dacă se simte sau nu vinovat, iar vinovăţia subiectivă se referă la sentimentul lăuntric de remuşcare, autocondamnare provenite din acţiunile noastre sau o stare psihică precară.

Vinovăţia obiectivă este şi ea împărţită în:

- vinovăţie juridică: referitor la violarea unor legi sociale juridice, ca de exemplu furtul

- vinovăţie teologică: încălcarea legii lui Dumnezeu, încălcarea standardelor Bibliei

- vinovăţie personală: încălcarea standardelor proprii, mustrările conştiinţei

- vinovăţie socială: încălcarea regugilor nescrise din societate, ca de exemplu bârfa.

Totuşi, se poate să încălcăm şi să ne facem vinovaţi de toate aceste tipuri de vinovăţie, şi totuşi să nu se simţim vinovaţi.

În schimb, vinovăţia subiectivă constă în sentimente de regret, remuşcare, ruşine, autocondamnare. Aceste sentimente de vinovăţie pot fi potrivite sau nepotrivite. Vinovăţia corectă este cea în care standardele morale, biblice au fost încălcate şi persoana se simte vinovată pentru aceasta.

Vinovăţia


Vă aştept la o emisiune cu tema VINOVĂŢIA, Miercuri, 10 martie 2010, ora 18:00, şi în reluare Joi, 11 martie, ora 22:00, doar pe www.radioarmonia.ro, în cadrul emisiunii Dinamica Relaţiilor.