VINOVĂŢIA - partea I

Vinovăţia este conştiinţa dureroasă de a greşi, consecutivă sau nu unui act de considerat reprobabil; postulată şi sub formă inconştientă pentru a explica diverse conduite obsesionale, delincvente sau de eşec, cât şi unele rezistenţe la vindecare, după cum o defineşte dictionarul de psihologie Larrousse.

Dr.Keith G.Olson, spune: „Vinovăţia este un fapt al existenţei umane de care nu poţi scăpa. Un fapt foarte dureros şi distructiv, care joacă un rol semnificativ în multe din tulburările noastre psihologice, emoţionale şi fizice. Psihologul creştin Hyder a descris sentimentul complex al vinovăţiei astfel: În parte, ea reprezintă conştiinţa neplăcută a faptului că s-a comis ceva rău. Pe de altă parte, ea este frica de pedeapsă. Vinovăţia înseamnă ruşine, regret, remuşcare. Ea este resentiment şi ostilitate faţă de figura a cărei autoritate a fost încălcată prin înfăptuirea răului. Este sentimentul lipsei de valoare sau senzaţia de inferioritate. Vinovăţia duce la alienare, nu numai faţă de ceilalţi, ci şi faţă de sine, din cauza discrepanţei dintre ce este cineva în realitate şi ce-şi doreşte să fie. Rezultatul este singurătatea şi izolarea. Vinovăţia este prin urmare pe jumătate depresie, pe jumătate anxietate.”

Pot fi identificate două tipuri de vinovăţie: obiectivă şi subiectivă.

Vinovăţia obiectivă se referă la situaţia în care legea a fost încălcată şi cel care a călcat-o este vinovat, indiferent dacă se simte sau nu vinovat, iar vinovăţia subiectivă se referă la sentimentul lăuntric de remuşcare, autocondamnare provenite din acţiunile noastre sau o stare psihică precară.

Vinovăţia obiectivă este şi ea împărţită în:

- vinovăţie juridică: referitor la violarea unor legi sociale juridice, ca de exemplu furtul

- vinovăţie teologică: încălcarea legii lui Dumnezeu, încălcarea standardelor Bibliei

- vinovăţie personală: încălcarea standardelor proprii, mustrările conştiinţei

- vinovăţie socială: încălcarea regugilor nescrise din societate, ca de exemplu bârfa.

Totuşi, se poate să încălcăm şi să ne facem vinovaţi de toate aceste tipuri de vinovăţie, şi totuşi să nu se simţim vinovaţi.

În schimb, vinovăţia subiectivă constă în sentimente de regret, remuşcare, ruşine, autocondamnare. Aceste sentimente de vinovăţie pot fi potrivite sau nepotrivite. Vinovăţia corectă este cea în care standardele morale, biblice au fost încălcate şi persoana se simte vinovată pentru aceasta.

1 comentarii:

Mircea Ordean 25 mai 2012 la 11:11  

Sentimentul de vinovăţie...
Cu fiul meu Radu pe stradă.
Cum locuieşte separat (tată denaturat!), îl conduc doar pînă la staţia RATB, la două staii de domiciliul lui şi la şapte de al meu.
Junghi scurt dar crunt de la nenea Sentimentul de vinăvăţie.
Că nu fac îndeajuns. Că vreau să fug de el, să mă lepăd de el.
Asta zice nenea SV.
Chit că ideile nu schimbă mare lucru / iute atare nefast şablon interior, meditez că SV are nişte caracteristici (nu mi-ar servi să spun păcate) de notat.
UNU, nu ţne cont de interesele tale, ale celui înjunghiat. Se pişă pe ele - a fi scuzat de vorba popran.vulgară, dar una mai la obiect nu am găsit! Stai mă, poate realmente voi să rămîn singur niţel, ca unul cu o viaţă căruia îi priesc, îi sînt necesare ori indispensabile aşa singurătăţi.
Mda, tocmai noi, interesele noastre ajunge Cenuşăreasă, de care îşi bat joc tot felul de instanţe, părinţi, Societate.

DOI. Parte ade obligaţii este mult umflată, plus că - fie vorba între noi - părintele ori Societatea apelează la zmecherii, la ascendentul să-s mai deştepţi, că-s mai mulţi, că fac atîtea pentru tine. Dar îţi plasează, repet vorba, o mică bară de puşcărie în suflet.
Căci mai ales părintele interesat de plantarea acestui gen de vinovăţie are cel puţin o parte ce nu te prea are la inimă

Ulterior, în metrou, observ o duduie, de o paliditate nevro, ca efect al trecutului apropiat, şi cu o faţă lunguiaţă, ca de deformat la naştere, ca efect al întregii existenţe.
Mă uit la ea şi simt cu ce gen de părinţi se confruntă / are ghinionul să sporte. Aveţi încredere, instinctul meu ghiceşte binişor. Nu e ceva legat de şef job, recunoşti indispoziţiile cauzate de ultimii.


http://mirceaordean.blogspot.com/2012/05/psihanaliza-uman-jurnal-final-frumos-de.html

Trimiteți un comentariu