m-am hotărât să ies din ungherele pline de frământări ale minţii mele
ca să-mi plimb gândurile printre florile de câmp ce încarcă privirea de frumuseţe
să-mi aştern necuprinsele-mi îngenunchieri printre parfumul florilor albastre
şi să le las pecetluite de potecile curcubelate ale pădurii fermecate.
mi-am adunat genunchii la pieptu-năbuşit de dorul clinchetului cristalin
şi-am aşteptat şuvoaiele să treacă în ropote prelungi, tremurătoare, ca de tunet
ca să privesc apoi un curcubeu de şoapte, prin care să-mi vorbeşti în noapte
că eşti cu mine, Doamne, şi-atunci când cerul s-a-nnoptat m-ascunzi în Tine.
© Ligia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu