Se apropie din nou Crăciunul. Eram prin oraş astăzi şi mă uitam câtă agitaţie, câtă forfotă, oamenii şi-au scotocit buzunarele pentru a face cumpărăturile pentru a sărbători pe cinste.
Întrebarea mea este: se gândeşte cineva la semnificaţia adevărată a acestei sarbători, Crăciunul? Se pare că lumea îl serbează pe Moş Crăciun, bradul, cadourile şi uită esenţa, faptul că această sărbătoarea creştină este pentru a ne aminti şi sărbători NAŞTEREA MÂNTUITORULUI ISUS, Singurul Mântuitor al lumii. Nu are nici un farmec sărbătoarea fără El.
Căutam o felicitare care să aibă ceva specific cu naşterea lui Isus, ceva cu nişte păstori, cu staulul, steaua, magii, şi foarte greu am găsit ceva, opţiunile au fost puţine. Dacă aş fi căutat o felicitare cu Moş Crăciun, sau cu un glob, peisaj de iarnă aş fi pierdut mult timp până să mă decid care. Şi m-am întristat.
Cum pot sărbători naşterea cuiva fără ca să mă gândesc la acea persoană? Ca şi cum aş bea şampanie cu prietenii că este ziua unui alt prieten, în absenţa acestuia, fără a-l invita şi pe el la petrecere. E bizar să fie aşa. Totuşi în cazul sărbătoririi naşterii Domnului Isus, acest lucru se întâmplă, şi nu prea văd oameni deranjaţi de aceasta.
Am rămas restantă cu un articol despre iertare, aşa că în cele ce urmează voi atinge câteva aspecte despre acest subiect.
Iertarea, definită de Noul Dicţionar Internaţional Webster, înseamnă „să încetezi să mai ai vreun resentiment faţă de o altă persoană, în urma unei nedreptăţi pe care aceasta ţi-a provocat-o.”
Iertarea este ceea ce cere Dumnezeu de la noi, modelul iertării îl avem de la Domnul Isus. Neiertarea este păcat, afectează relaţia noastră cu Dumnezeu.
Motivul pentru care avem nevoie să iertăm este faptul că, cu cât trece timpul cu atât rana se adânceşte, se măreşte şi devine tot mai dificil să iertăm.
Anne Lamont a scris: Neiertarea este ca şi cum ai bea otravă de şoareci şi apoi aştepţi să moară şoarecele.
Când mă gândesc la iertare, îmi amintesc de pilda cu datornicul spusă de Isus. Acesta a fost iertat de datorie de către stăpânul său, dar nu a vrut să ierte pe cel care îi datora cu mult mai puţin decât ceea ce i-a fost iertat lui. Care a fost consecinţa? Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor. La fel şi noi, am fost iertaţi de către Dumnezeu şi trebuie să iert pe cei care îmi greşesc mie, greşeli incomparabil mai mici decât vina, datoria pe care mi-a iertat-o Dumnezeu.
Oricine a fost rănit sau a suferit o pierdere, va trece prin etapele normale ale suferinţei: negarea, furia/ resentimentul, negocierea, depresia şi acceptarea. Dumnezeu cunoaşte toate etapele prin care trecem atunci când suntem victimele unei nedreptăţi, ne înţelege şi doreşte să nu persistăm mult în faza de început, să nu stocăm în inconştientul nostru evenimentele trecute, ci să le aducem înaintea sa, şi să-l lăsăm pe El să ne transforme, să ne dea o inimă iertătoare. PENTRU A IERTA PRIMEŞTI PUTERE DIN PARTEA DUHULUI SFÂNT CARE LOCUIEŞTE ÎN TINE din momentul în care ai acceptat iertarea lui Dumnezeu, ai crezut în jertfa lui Hristos şi viaţa ta a fost schimbată.
“…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau piciorele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.”
Isaia 6:1-4
Am citi textul acesta astăzi dimineaţa înainte de a pleca la muncă şi am rămas fascinată de măreţia Dumnezeului meu! Nu am putut să nu fredonez cântarea învăţată weekendul acesta la cor Tot pământul azi să tacă..., în care strofa a treia spune:
Serafimi cu şase aripi
Heruvimi preasfinţi privesc
Cu uimire-ascund ei faţa
Şi-ntr-un cântec Îl slăvesc.Aleluia...
Ce minunat, nu pot să nu rămân fascinată de un asemenea tablou. Nu se poate să nu mă închin cu reverenţă şi uimire înaintea unui astfel de Dumnezeu! Şi nu ştiu ce să mai zic. Poate e mai bine să stăm să adulmecăm această imagine a lui Dumnezeu, care stă pe tron, umple Templul cu poalele mantiei Lui, şi serafimii i se închină...după cum a văzut Isaia. Imaginează-ţi aceasta. Şi aceasta e doar o imagine pală a măreţului Dumnezeu.
Mai jos este o scrisoare scrisă de o fetiţă de 13 ani, destinată părinţilor ei, care erau pe cale să divorţeze:
Dragă mamă şi tată,
Nu ştiu cum va rezolva Dumnezeu această situaţie, dar nu pot să-mi imaginez că părinţii mei vor divorţa şi familia noastră se va destrăma. Vă mulţumesc că încercaţi să evitaţi asta. Totuşi, mă simt ca un căţeluş lăsat afară în frig, fără adăpost. Simt că se face tot mai rece în fiecare noapte, şi iarna va veni curând. Ceilalţi câini îmi spun că nici nu-mi dau seama cât de rece se va face. Ştiu că va veni zăpada şi nu ştiu cum să mă încălzesc. Mi-e atât de frică, mă tem că voi îngheţa înainte ca totul să se termine. Este un sentiment îngrozitor. Sunt singură şi m se pare că nimeni nu înţelege prin ce trec. Prietenii mei mi-au explicat durerea pe care o voi simţi când veţi divorţa şi mi-e teamă. Mă simt atât de neajutorată! Parcă aş sta în camera mea şi aş aştepta să înceapă vijelia. Fiecare zi e tot mai lungă şi se întunecă tot mai mult. Mi-e rău tot timpul. Vă rog încercaţi să vă împăcaţi!
- în SUA, 1 din 3 fete şi 1 din 5 băieţi sunt abuzaţi sexual.
- în Canada, 1 din 3 femei şi 1 din 6 bărbaţi au fost victime ale abuzului sexual înainte de 18 ani (Centrul Universitar din Victoria).
-aproxim. 80% dintre copii au fost abuzaţi de către un membru din familie, sau prieten apropiat al familiei, respectiv victimei.
- relaţiile incestuoase durează în medie 7 ani.
- 75% dintre mame nu sunt conştiente de incestul produs în familia lor.
- Institutul Medico-Legal din Bucureşti a evidenţiat faptul că din totalul de 700 de cazuri de agresare sexuală a copiilor din ultimii ani, peste 71% au avut loc în oraşe, aproximativ 90% dintre victime au fost fete şi circa 69% au fost elevi
Efecte:
Abuzul sexual al copilului este aproape întotdeauna asociat cu dureri profunde şi de durată care afectează fiecare aspect al vieţii: fizic, sentimental, relaţional şi spiritual.
În cartea lui Hancock şi Mains sunt enumerate problemele emoţionale asociate cu abuzul sexual al copiilor: vina, ruşinea, lipsa preţuirii de sine şi pasivitatea dobândită, mânie şi ură care duc la depresie şi disperare, teamă şi nelinişte.
Josh McDowell, Bob Hostetler prezintă o listă cu efectele principale ale abuzului sexual asupra copilului:
● consecinţe fizice şi medicale: de exemplu într-un studiu s-a observat că din 161 cazuri de gonoree la copii, 160 au fost rezultatul contactelor sexuale cu adulţii. Un doctor a spus: „Interiorul lor este făcut ţăndări”;
● sarcină: din 217 victime ale căror cazuri au fost raportate la tribunal, 11% au rămas însărcinate;
● vinovăţie: „Vina este a mea pentru că am permis ca lucrul acesta să se întâmple şi să continue atâţia ani” ;
● ruşine: abuzul sexual este o invadare a sufletului (intimităţii) unei persoane, de aceea este însoţit întotdeauna de un sentiment copleşitor de ruşine; cuvintele folosite pentru a o exprima sunt: „murdar”, „pătat”, „dezgustător”, „rău”;
● sentimente de neajutorare: cel mai accentuat este în cazul persoanelor care au încercat să spună unui adult care este situaţia, dar n-a fost luată în seamă sau crezută;
● imagine săracă de sine – „o tristă şi adesea hadicapantă pierdere a respectului faţă de sine”, cred că nu pot fi iubite, nu sunt vrednice a fi iubite, au probleme de alimentaţie cum ar fi bulimia, anorexia sau chiar tendinţele suicidare pot fi o cauză a imaginii de sine scăzute;
● revictimizare: „Dacă un copil este abuzat, creşterea şi dezvoltarea sa pot rămâne blocate la vârsta la care a avut loc abuzul, astfel încât, dacă abuzul s-a petrecutla 4 ani, el nu se va putea apăra la 14 ani, la 24 sau la 34 ani mai bine decât a făcut-o la 4 ani. Nu a învăţat cum s-o facă.”, afirmă terapeutul Linda Schiller.
● alte efecte ale abuzului sexual pot fi: agresiunea, neîncrederea în semeni, subdezvoltarea aptitudinilor sociale, izolarea emoţională, fuga de acasă, comportament infracţional (ex. prostituţia), depresie, mânie, frica, anxietatea. Sau comportamente sexuale inadecvate cum ar fi masturbarea, păcatul lesbianismului sau homosexualităţii.
Puţine traume – dacă există vreunele – pot să producă efecte atât de numeroase şi de nefaste ca şi acelea produse de abuzul sexual.
Daca ai avut parte de un asemenea tratament care ar fi soluţia la problema ta?
Spune unei persoane de încredere despre abuzul tău, vorbeşte cu partenerul de viaţă sau cu un prieten creştin sau poate poţi apela la un specialist, un psiholog creştin. Caută o persoană matură, care are o relaţie bună cu Domnul şi în care poţi avea încredere. Este important să poţi vorbi deschis cu o persoană, ai nevoie de cineva care să te asculte, să te ajute să porţi această suferinţă, să te ajute. DUMNEZEU POATE SĂ DEA VINDECARE!
Este important de luat în considerare cauzele durerii, care sunt: trădarea încrederii, întreruperea dezvoltării sexuale, pierderea copilăriei. Ai nevoie să jeleaşti ceea ce ai pierdut.
Iartă-te pe tine. Iartă pe cel care ţi-a făcut rău, care a abuzat de tine. În urma unui abuz estenormal să te simţi jefuit, să te simţi o persoană murdară. Dar nu eşti vinovată. Trebuie să înţelegi acest lucru. Indiferent de modul în care te-ai îmbrăcat sau de contextul în care erai, persoana care te-a rănit este vinovată şi responsabilă de tot. Ai nevoie să te ierţi şi să-l ierţi. Şi nu vei putea face asta singură, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Poţi ierta pe cel care te-a rănit doar dacă priveşte la mai mult decât fapta sa. Să te uiţi la faptul că în spatele abuzului a stat de fapt dorinţa Celui Rău de a te răni, de a te distruge. Priveşte în spate şi fii conştientă că nu persoana respectivă ţi-a greşit că aşa a avut chef, ci Satan este autorul abuzului sexual, şi persoana respectivă s-a lăsat folosită de Satan. Iartă-l. Pentru a fi eliberată, iartă-l! În urma iertării, durerea din amintirile faptelor făcute împotriva propriei persoane se micşorează, şi ai făcut deja un pas mare spre vindecare. Nu te aştepta să-l ierţi deodată. Sentimentul că l-ai ierta vine în urma deciziei tale şi va dura ceva timp până vei simţi asta.
A te ierta pe tine nu este uşor. Deseori te-ai gândit poate: „de ce nu am spus nu?” „De ce nu am cerut ajutor de la nimeni?”Mains şi Hancock spun: „Iartă-te pentru momentele de care nu eşti responsabilă, dar pentru care te-ai judecat tu însăţi. Mărturiseşte şi rezolvă acele lucruride care eşti responsabilă:ura, resentimentele şi amărăciunea, stilul de viaţă păcătos, atitudinea ta de a te descărca asupra persoanelor din jur. ”
Perioada vindecării este lentă. Ai nevoie de rugăciune. Ai nevoie să vorbeşti cu Dumnezeu despre aceasta. A ţine un jurnal şi a scrie în el gândurile, trăirile tale îţi va fi foarte benefic. Ai nevoie ca încet să-ţi construieşti imaginea de sine distrusă de vederea ta prin prisma a ceea ce s-a întâmplat. Ai nevoie să începi să te vezi din nou valoroasă, specială. Să înţelegi şi să simţi că eşti preaiubită de Dumnezeu.
Important este că există speranţă de vindecare, şi Dumnezeu poate folosi într-un mod minunat trecutul tău pentru a ajuta alte persoane.
Ce putem face pentru a preveni abuzul? Oferă copiilor tăi o educaţie sexuală adecvată vârstei. Nu-i lăsa să se informeze din alte surse, adesea greşite. Vorbeşte în familia ta şi cu copiii tăi despre ce este un abuz sexual, cum se pot feri. Cel mai important e să păstrezi linia de comunicare deschisă cu copiii tăi, nu-i lua în râs atunci când ei încearcă să vorbească cu tine despre un eventual abuz, sau poate de o persoană care le face avansuri nepermise. Învaţă-i pe copii că nimeni nu are voie să îi atingă în zonele intime şi că pot vorbi cu tine oricând despre aceasta. Dacă se întâmplă să observi comportamente cu tentă sexuală în joaca copiilor este bine să fii atent, să vorbeşti cu copiii, să vezi care este cauza, dacă este întâmplător sau este cazul unui abuz.
Fii o persoană de încredere, unde persoanele care au nevoie să plângă să se poată simţi în siguranţă. FĂ DIN BISERICA TA UN LOC UNDE OAMENII POT VENI CU RĂNILE LOR ŞI POT GĂSI VINDECARE!
Îşi recomand să citeşti cartea Abuzul sexual al copilului-speranţă de vindecare, scrisă de Maxine Hancock şi Karen Burton Mains, publicată la Editura Samuel.
Definiţie: Maxine Hancock şi Karon Burton Mains, definesc abuzul sexual al copilului ca fiind o arie largă de activităţi cu orientare sexuală, care au ca obiect copilul. Aceste activităţi pornesc de la arătarea organelor sexuale şi pipăire, până la contact pe cale anală sau vaginală. Abuzul sexual constă în activităţi care expun copiii la stimulare sexuală inacceptabilă pentru vârsta, dezvoltarea psihologică şi rolul lor în familie.
Unii autori fac diferenţă între abuzul sexual şi molestarea sexuală a copilului care este un eveniment neaşteptat şi violent, abuzul sexual din familie al copilului durează de obicei o perioadă îndelungată. Aici încrederea copilului a fost câştigată doar pentru ca aceasta să fie trădată, copilul este treptat convins să accepte comportamentul sexual al adultului ca “parte a dragostei şi afecţiunii”.
Abuzul sexual se dovedeşte a fi un abuz al copilului pe mai multe planuri:
abuz al trebuinţelor de tandreţe ale copilului
abuz al dorinţei copilului de relaţie diadică
abuz al disponibilităţii copilului pentru ascultare
abuz al disponibilităţii copilului de a crede cele spuse de părinţi şi al incapacităţii copilului de a diferenţia o apropiere tandră şi plină de dragoste de una sexuală
abuz al temerii copilului de o distrugere a familiei (prin faptul că sunt ameninţate că familia se va destrăma dacă va spune cuiva.)
Autorii: pot fi taţii, taţii vitregi, unchii, fraţii, verii, prietenii de încrederea ai familiei, vecinul simpatic de vizavi, conducătorii bisericii. În multe cazuri autorii abuzului sexual sunt persoane care au fost la rândul lor abuzate în propria copilărie şi au refulat acele trăiri, nu au beneficiat de ajutor, nu au discutat cu nimeni şi nu au retrăit conştient propriile sentimente, trăiri, răni, nu şi-au încheiat procesul de vindecare, integrând conştient în viaţa lor propriile traume.
Prevalenţă, efecte, vindecare? In următorul articol.
Nu criticul este important, nu cel care arată cu degetul când cel puternic se poticneşte sau când binefăcătorul ar fi putut face mai mult bine.
Lauda este a aceluia care se află în arenă, a cărui faţă este brăzdată de sudoare şi praf şi sânge, care se luptă curajos, care greşeşte şi ratează mereu şi mereu, care, în cel mai bun caz, cunoaşte la final triumful unei mari realizări şi care, în cel mai rău caz, dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit. Locul lui nu va fi niciodată alături de acele suflete reci şi timide care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.
Pentru fiecare relaţie, a recunoaşte când ai greşit aduce o adâncire a respectului faţă de celălalt şi o mai mare deschidere. Fiecare dintre noi avem un anumit limbaj pe care-l înţelegem cel mai bine, şi atunci când celălalt îşi cere scuze într-un mod în care noi să înţelegem că îi pare rău cu adevărat, că este sincer în exprimarea regretului, atunci suntem mai dispuşi să-l iertăm.
1. Exprimarea regretului: Îmi pare rău. Regretul se concentrează asupra a ceea ce ai făcut, sau nu ai reuşit să faci iar o altă persoană a fost afectată de acest fapt.
Atunci când îţi ceri scuze, nu continua cu DAR....pentru că acest cuvând anulează tot ceea ce ai spus mai devreme. Nu căuta să te justifici, ca de exemplu: Imi pare rău că nu am ajuns la întâlnire, dar . Recunoaşte că ai greşit. Rămâi doar la scuze, fără a-ţi justifica ofensa.
Un exemplu de exprimare al regretului este: Mă simt foarte rău pentru că te-am dezamăgit. Imi pare rău că ţi-am cauzat aceasta.
2. Acceptarea responsabilităţii: Am greşit. Pentru multe persoane a auzi cuvinte ca: „Ştiu că am greşit. Nu am nici o scuză. Pur şi simplu, ceea ce am făcut a fost un lucru egoist şi rău.”, este o dovadă de sinceritate şi au nevoie să ştie că persoana care le-a greşit se simte responsabilă pentru aceasta.
3. Îndreptarea greşelii se referă la a face ceva pentru a îndrepta greşeala. Aici este important de ştiut care este limbajul iubirii partenerului, pentru a putea îndrepta greşeală în modul cel mai bun.
4. Angajamentul sincer: voi încerca să nu mai fac asta. În acest caz persoanele aşteaptă nu doar o scuză ci dorinţa celei persoane care a greşit să se schimbe. Nu doar vorbe şi păreri de rău. Nu doar a spune: Îmi pare rău! Nu am avut intenţia să te ofensez. Ci a spune: Îmi pare rău că am greşit şi doresc să schimb acest comportament care te-a rănit. O declaraţie de regret sincer ar fi: Te-am dezamăgit făcând din nou aceeaşi greşeală. De ce ai avea nevoie penrtu a începe să-ţi recâştig încrederea?Aceasta nu înseamnă că de acum vei fi perfect, ci faptul că-ţi vei da silinţa să te schimbi. Vor mai fi momente când vei cădea, este important să nu renunţi. Schimbarea nu se va produce deodată, va fi nevoie de un efort susţinut.
5. Solicitarea iertării: te rog să mă ierţi. Aceasta înseamnă pentru unii oameni că dorim să restabilim relaţia. Solicitarea iertării înseamnă să admiţi că eşti vinovat, că eşti dispus să pui viitorul relaţiei în mâna celui căruia i-ai greşit, aştepţi să ia o alegere, a te ierta sau nu.Atunci când rogi o persoană să te ierte te face vulnerabil şi admiţi că ai greşit. Acest lucru nu e uşor, şi necesită smerenie. Există teama de respingere, teama de eşec, de a pierde controlul care pun în dificultate acest proces al solicitării iertării. Este important să le spunem celor care am greşit: Îmi pare rău pentru felul în care ţi-am vorbit. Nu meritai acest lucru. Am greşit şi vreau să te rog să mă ierţi.
Aceste 5 limbaje au fost stabilite în urma experienţelor de cercetare ale lui Gary Chapman şi Jennifer Thomas, care au fost publicate în cartea Cele 5 limbaje ale scuzelor.
Cum pot descoperi care este propriul limbaj al scuzelor? Răspunde la câteva întrebări: la ce te aştepţi de la o persoană să facă sau să spună atunci când greşeşte, pentru ca eu să o iert cu adevărat? Ce te face să suferi cel mai mult atunci când o persoană îţi greşeşte? Cum îmi cer eu de obicei scuze, prin ce limbaj?
Îmi place ceea ce spune Margaret Lee Runbeck: „Scuzele sunt un parfum minunat. Pot transforma cel mai stângaci moment într-un cadou graţios.” Şi Paul Boese: „iertarea nu schimbă trecutul, ci lărgeşte perspectiva viitorului.” Aşa că nu ezita niciodată să-ţi ceri scuze sau să ierţi, pentru că beneficiile le vei avea în primul rând tu.
Filipeni 4:10 -12, 14 “Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă…….
Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.”
Din text se observă că filipenii au fost atenţi la nevoile lui Pavel, şi au făcut ceva în privinţa aceasta. Aşteptau un prilej ca să-şi înnoiască iarăşi simţămintele faţă de Pavel. Aceasta înseamnă că şi-au înnoit simţămintele şi altă dată.
Îmi place expresia a înnoi simţămintele, şi practic acest lucru putem să-l facem şi noi în relaţii cu ceilalţi şi în special cu fraţii noştri. Să fii atent la nevoile materiale, emoţionale, spirituale ale celor din jurul tău şi a răspunde acestor nevoi este ceea ce trebuie să facem ca şi creştini. Nu a te uita la tine, la nevoile tale, ci centrarea pe ceilalţi şi nevoile lor.
A spune o vorbă de încurajare, a oferi o masă caldă celor care au nevoie de aceasta, a te ruga pentru persoanele care trec prin probleme, a da o haină călduroasă unui frate în nevoie ...... pe scurt a observa nevoile altora şi a le împlini, nu doar să rămâi cu constatarea.
