Dumnezeu este cel care ridica pe cel cazut

“…ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului...” Psalmul 71:20

Dumnezeu e Cel ce nu lasă pe om acolo unde a căzut, în adâncuri.

 Când mă gândesc la expresia „ajuns în adâncurile pământului” mă gândesc la ce e mai rău, la locul cel mai de jos, de unde nu mai ai putere să te ridici, unde nu ai vrea să te vadă nimeni că ai ajuns.

Poate uneori trecem prin astfel de momente, prin încercări sau poate prin căderi atât de adânci încât sufletul nostru ajunge în adâncurile pâmântului şi speranţa se risipeşte, sclipirea din ochi nu mai este, nădejdea unor zile mai bune e uitată şi frica, disperarea, lanţurile păcatului te strâng atât de rău că nu mai ştii gustul aerului proaspăt.

Acolo, când poate nici prietenii nu ştiu cum să te ajute, sau când nici nu mai sunt lângă tine, vine Dumnezeu. El promite să te scoată de acolo, din adâncurile pământului. Nu e un loc prea jos pentru El, nu-i este ruşine de tine, nu se teme de ce vor spune alţii dacă se apropie de tine....El vine, cu blândeţe, paşii Săi îi poţi auzi cum se apropie....se apleacă spre tine, te priveşte, îşi intinde mâna Sa puternică şi te scoate din mocirlă. Îţi redă speranţa pierdută, lumina Sa te pătrunde, nădejdea că vei fi cu El în slava unde nu vor mai fi greutăţi te face să zbori. Mângâierea Lui, îmbrăţişarea Lui tandră, grija cu care îţi leagă rănile, toate te fac să te simţi iubit cu adevărat. Mai este ceva ce-ţi poţi dori? Mai este ceva după care să râvneşte! El este împlinirea şi El e Dumnezeul puternic, dar sensibil, mânios şi totuşi ştie să se poarte cu delicateţe, gelos, dar care te lasă să alegi tu, iubitor, dar totuşi drept! Acesta-i Dumnezeul în care eu cred!

©Ligia

maxime celebre

“Când un om pune limite în ceea ce va face, atunci a pus o limită şi în ceea ce poate face.”

Charles Schwab

„Viaţa e ca o bicicletă cu zece viteze. Mulţi dintre noi avem viteze pe care nu le folosim niciodată.” Charles Schulz

„Când vei descoperi că ţi-ai trăit viaţa pe jumătate, cealaltă jumătate te va bântui până când vei face ceva în privinţa ei.” Phillips Brooks

„Există numai o cauză pentru eşecul uman, şi aceasta este lipsa de încredere a omului în el.”

William James

„Oamenii de succes au încredere în ei, mai ales când cei din jurul lor nu au.”

Kerry Randall

„Lucrul în care crezi se va întâmpla întotdeauna şi încrederea într-un lucru duce la îndeplinirea lui.” Frank Lloyd Wright

„Singura limită în realizările noastre de mâine sunt dubiile de astăzi.”

Delano Roosevelt

UN GAND DESPRE PERSECUTIE

„...cea mai acerbă persecuţie a creştinilor o întâlnesc în sălile de clasă ale şcolilor de stat, acolo unde nu trupul este biciuit, ci sufletul. O întâlnesc în minciunile cu care tinerii noştri sunt intoxicaţi, mereu şi mereu, cum că perversitatea sexuală şi promiscuitatea sunt normalitatea vremurilor. Văd persecuţia în emisiunile de la televizor, pe ecranele cinematografelor, o persecuţie prin care nu trupul este desfigurat, ci adevărul care ne modelează sufletul....”

Alan Keyes, fost ambasador al Naţiunilor Unite


CE PARERE AVETI?

un alt gând...

Binele pe care-l faci cuiva, uită-l,
Dar nu uita nici un bine pe care ţi l-a făcut cineva!

Lewis Smedes spune: „când ierţi pe cineva care te-a rănit, eşti un om după inima lui Dumnezeu.”


Ce părere aveţi? Aştept comentariile voastre.

O maximă....

Nu criticul este important, nu cel care arată cu degetul când cel puternic se poticneşte sau când binefăcătorul ar fi putut face mai mult bine.

Lauda este a aceluia care se află în arenă, a cărui faţă este brăzdată de sudoare şi praf şi sânge, care se luptă curajos, care greşeşte şi ratează mereu şi mereu, care, în cel mai bun caz, cunoaşte la final triumful unei mari realizări şi care, în cel mai rău caz, dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit. Locul lui nu va fi niciodată alături de acele suflete reci şi timide care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.

Theodore Roosevelt

Un gând....

Am păcătuit. Şi urgent Satan a zburat

înaintea prezenţei Dumnezeului Prea Înalt

şi a prezentat acolo acuzaţia lui.

El a spus: „Acest suflet, această făptură de lut şi ţărână

A păcătuit. E drept că a chemat numele Tău,

Dar eu cer moartea lui, căci Tu ai spus:

‘Sufletul care păcătuieşte va muri.’ Atunci

să nu se împlinească voinţa Ta? Să fi murit dreptatea?

Trimite deci acest nenorocit de păcătos la condamnare.

Ce altceva putea-va face un judecător ce-i drept?”

Şi-aşa m-acuză el şi zi şi noapte.

Şi-orice cuvânt rostit, O, Doamne, e adevărat!

Apoi pe dată Unul se sculă din dreapta Domnului,

‘naintea slavei Căruia îngerii îşi ascund privirea

şi El vorbi: „Fiece trăsătură de penel din Lege

fi-va împlinită. Cel vinovat muri-va!

Dar stai – şi dacă vina lui în întregime fost-a transferată

pe Mine, şi-am plătit Eu pentru vina lui!

Priveşte-Mi palmele şi coasta şi piciorul! Cândva

Am fost făcut păcat de dragul lui şi am murit ca el

Să poată fi nevinovat la tronul Tău!”

Şi-atunci Satan fugi. Căci el ştia prea bine

că nu putea pleda în faţa unei iubiri atât de mari.

Şi-orice cuvânt pe care Domnul l-a rostit era adevărat!

Martha Snell Nicholson

Preluat din Teologie elementară, Charles C. Ryrie, pg.357

Despre prietenie

J. Hunt: „Unul dintre marile eşecuri în prietenie este să-l lăsăm pe prietenul nostru să se bazeze prea mult pe noi. Cel mai mare dar pe care îl putem face prietenului nostru este să-l încurajăm să se bazeze pe adevărata stâncă - Răscumpărătorul nostru - singura noastră temelie solidă”.

Ce credeţi despre această afirmaţie?