„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (1)

Mânia este o emoţie, ea face parte din experienţa umană. Este involuntară vorbind despre ea ca sentiment. Ca şi emoţie, mânia nu poate fi o alegere, este o reacţie la fel ca şi râsul sau sentimentul de siguranţă. Toată structura noastră emoţională este de la Dumnezeu, şi toate emoţiile sunt constructive, inclusiv mânia, dacă sunt utilizate aşa cum trebuie, conform principiilor biblice. Însă aceste emoţii pot fi distructive atunci când nu le exprimăm adecvat. Deci, mânia nu este neapărat păcat. Sentimentul în sine nu e păcat, o exprimare greşită a mâniei devine păcat.

Motive care stau în spatele unei reacţii de mânie, J.Coblentz:

- unele persoanele se mânie pt.că nu-şi pot împlini voia lor

- altele când pierd controlul asupra situaţiilor

- altele pentru a prelua controlul unei situaţii

- ca răspuns la o rană sau la o nedreptate de care are parte

- altele se supără atunci când le este rănită mândria

- altele din cauza unei vinovăţii nerezolvate

- unele persoane se mânie când caută să îndrepte lucruri rele

Sursele mâniei, după cum le descrie şi J.Hunt, sunt:

· nedreptatea,( cum este în cazul lui Ionatan, 1 Samuel 20, când acesta s-a mâniat din cauză că Saul era nedrept faţă de David),

· durerea (cum este în cazul fraţilor lui Iosif, Geneza 37 )

· frica (cunoscutul exemplu al lui Saul, care s-a mânia pe David, din cauza faptului că îi era ameninţată popularitatea - poporul îl cinstea mai mult pe David, I Samuel 18),

· frustrarea (în cazul lui Cain şi Abel din Genesa 4).

Ligia

UN GAND DESPRE PERSECUTIE

„...cea mai acerbă persecuţie a creştinilor o întâlnesc în sălile de clasă ale şcolilor de stat, acolo unde nu trupul este biciuit, ci sufletul. O întâlnesc în minciunile cu care tinerii noştri sunt intoxicaţi, mereu şi mereu, cum că perversitatea sexuală şi promiscuitatea sunt normalitatea vremurilor. Văd persecuţia în emisiunile de la televizor, pe ecranele cinematografelor, o persecuţie prin care nu trupul este desfigurat, ci adevărul care ne modelează sufletul....”

Alan Keyes, fost ambasador al Naţiunilor Unite


CE PARERE AVETI?

Gânduri pentru noul an...

Fii preocupat în anul acesta de lucrurile lui Dumnezeu şi El se va îngriji de lucrurile de care ai nevoie. Învaţă să-ţi păzeşti inima, după cum spune Prov.1:23, căci din ea ies izvoarele vieţii. Ai grijă ce anume laşi să intre în inima ta, pentru ca să poţi scoate din ea lucruri bune, să poţi avea pace în furtuni şi bucurie în necazuri.

Fii un om de succes dezvoltându-ţi inima, interiorul tău care rămâne veşnic. Ghidează-te după principiile lui Dumnezeu şi nu vei da greş. Şi nu uita: Cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese.

Şi, după cum spune apostolul Ioan, Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău.

La mulţi ani!

© Ligia

Îţi doresc

Îţi doresc pacea,

Într-o lume zbuciumată

În care nu e linişte niciodată.

Îţi doresc dragostea,

Pe care şi-o revarsă Hristos

Peste copiii Săi pe care-i iubeşte duios.

Îţi doresc credinţa

Într-un Dumnezeu invizibil,

Dar care poate face cu tine imposibilul

Îţi doresc bucuria

Pe care-o poţi avea

Stând mereu la crucea Sa.

Îţi doresc biruinţa

Asupra problemelor ce se ivesc

Pe calea către raiul ceresc.

Îţi doresc succes

Pentru a fi un slujitor devotat

Care se dedică pentru El neîncetat.

Îţi doresc sănătate

Pentru ca sufletul tău să fie mereu

Plin de viaţa ce veşnic ţi-o dă Dumnezeu.

Îţi doresc siguranţa

Că cele mai murdare păcate ale tale

Au fost spălate prin sângele jertfei Sale.

Îţi doresc ocrotirea

Ce zilnic o poţi avea

Încrezându-te în mâna Sa.

Îţi doresc tot ce-i mai bun,

Tot ce te poate face fericit

Îţi doresc veşnicia cu Isus iubit.

Ligia Apăscăriţei

tort pian

Ligia

Sărbătorim din nou Crăciunul...

Se apropie din nou Crăciunul. Eram prin oraş astăzi şi mă uitam câtă agitaţie, câtă forfotă, oamenii şi-au scotocit buzunarele pentru a face cumpărăturile pentru a sărbători pe cinste.

Întrebarea mea este: se gândeşte cineva la semnificaţia adevărată a acestei sarbători, Crăciunul? Se pare că lumea îl serbează pe Moş Crăciun, bradul, cadourile şi uită esenţa, faptul că această sărbătoarea creştină este pentru a ne aminti şi sărbători NAŞTEREA MÂNTUITORULUI ISUS, Singurul Mântuitor al lumii. Nu are nici un farmec sărbătoarea fără El.

Căutam o felicitare care să aibă ceva specific cu naşterea lui Isus, ceva cu nişte păstori, cu staulul, steaua, magii, şi foarte greu am găsit ceva, opţiunile au fost puţine. Dacă aş fi căutat o felicitare cu Moş Crăciun, sau cu un glob, peisaj de iarnă aş fi pierdut mult timp până să mă decid care. Şi m-am întristat.

Cum pot sărbători naşterea cuiva fără ca să mă gândesc la acea persoană? Ca şi cum aş bea şampanie cu prietenii că este ziua unui alt prieten, în absenţa acestuia, fără a-l invita şi pe el la petrecere. E bizar să fie aşa. Totuşi în cazul sărbătoririi naşterii Domnului Isus, acest lucru se întâmplă, şi nu prea văd oameni deranjaţi de aceasta.

Sper ca în cazul tău să fie altfel.

© Ligia

Iertarea

Am rămas restantă cu un articol despre iertare, aşa că în cele ce urmează voi atinge câteva aspecte despre acest subiect.

Iertarea, definită de Noul Dicţionar Internaţional Webster, înseamnă „să încetezi să mai ai vreun resentiment faţă de o altă persoană, în urma unei nedreptăţi pe care aceasta ţi-a provocat-o.”

Iertarea este ceea ce cere Dumnezeu de la noi, modelul iertării îl avem de la Domnul Isus. Neiertarea este păcat, afectează relaţia noastră cu Dumnezeu.

Motivul pentru care avem nevoie să iertăm este faptul că, cu cât trece timpul cu atât rana se adânceşte, se măreşte şi devine tot mai dificil să iertăm.

Anne Lamont a scris: Neiertarea este ca şi cum ai bea otravă de şoareci şi apoi aştepţi să moară şoarecele.

Când mă gândesc la iertare, îmi amintesc de pilda cu datornicul spusă de Isus. Acesta a fost iertat de datorie de către stăpânul său, dar nu a vrut să ierte pe cel care îi datora cu mult mai puţin decât ceea ce i-a fost iertat lui. Care a fost consecinţa? Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor. La fel şi noi, am fost iertaţi de către Dumnezeu şi trebuie să iert pe cei care îmi greşesc mie, greşeli incomparabil mai mici decât vina, datoria pe care mi-a iertat-o Dumnezeu.

Oricine a fost rănit sau a suferit o pierdere, va trece prin etapele normale ale suferinţei: negarea, furia/ resentimentul, negocierea, depresia şi acceptarea. Dumnezeu cunoaşte toate etapele prin care trecem atunci când suntem victimele unei nedreptăţi, ne înţelege şi doreşte să nu persistăm mult în faza de început, să nu stocăm în inconştientul nostru evenimentele trecute, ci să le aducem înaintea sa, şi să-l lăsăm pe El să ne transforme, să ne dea o inimă iertătoare. PENTRU A IERTA PRIMEŞTI PUTERE DIN PARTEA DUHULUI SFÂNT CARE LOCUIEŞTE ÎN TINE din momentul în care ai acceptat iertarea lui Dumnezeu, ai crezut în jertfa lui Hristos şi viaţa ta a fost schimbată.

Ligia