mai mult decât reflecţii

Conferinta pentru fete

2011-11-16T23:29:00.000+02:00

Invitație

2011-10-11T20:59:00.000+03:00

"CURS DE CONSILIERE CREȘTINĂ" (Fundamental, Nivelul I, 50 ore) recunoscut de ACCR – Asociația Consilierilor Creștini din România - Iași.

Ce este acest curs?

· Cursurile BTI sunt considerate a fi printre cele mai respectate şi căutate cursuri profesionale din Anglia cât şi România, în țară la noi fiind predate de traineri certificati ACCR.

· Pe tot cuprinsul acestui curs se pune un accent deosebit pe principiile biblice.

Cine poate participa?

Cursul este recomandat tuturor persoanelor peste 18 ani interesate de consilierea creștină, care doresc să-și dezvolte în mod profesional abilitățile fundamentale de consiliere pentru a fi cât mai bine echipați în slujire și practică.

Ce obții dacă participi?

· O bază teoretică si practică profesională în consilierea creștină

· Competențele fundamentale în consilierea creștină

· Dezvoltare personală

· Certificat recunoscut de BTC – Anglia şi Asociaţia Consilierilor Creştini din România.

Structura cursului: cursul va fi împărțit în 4 sesiuni, câte o sesiune la două săptămâni, după cum urmează: 28-29 oct./ 11-12 nov./ 25-26 nov./ 09-10 dec.2011

Taxa de participare: 50 RON/sesiune, (pentru studenți reducere 20%)

Desfășurarea cursului va avea loc la Biserica Creștină după Evanghelie nr.1, Nicolina, Iași, sala tineretului. (str.Șoseaua Nicolina, nr.61, Iași, cartier Nicolina, lângă Piața CUG)

PROGRAM CURS: Vineri, orele : 16 - 20

Sâmbătă, orele: 9 - 16

Traineri:

- Ștefania Botez (psiholog, psihoterapeut de cuplu si familie, trainer-supervizor ACCR, formator CNCFPA)

- Ligia Apăscăriței (psiholog, master în psihologia si psihoterapia de cuplu și familie, trainer ACCR, formator CNCFPA )

Ce trebuie să faci?

· Înscrie-te pe adresa de email: accro_iasi@yahoo.com sau la numărul de telefon: 0765 475 069 (Ligia Apăscăriței) și completează formularul de înscriere gasit pe site-ul www.radioarmonia.ro

· Adu cu tine: o scrisoare de motivație și o recomandare din partea unui lider din biserica/ONG/lucrarea în care activezi.

Alte detalii despre acest curs pe site-ul www.accro.ro .

DATA LIMITĂ ÎNSCRIERI: 24 octombrie 2011

Vă asteptăm!

Urme

2011-04-12T16:24:00.000+03:00

Merg prin deșert aruncând nisip din încălțămintea prăfuită

Urmele mele se disting un timp, apoi dispar în neantul nisipos

Vântul spulberă orice urmă de mine, mărturia că am fost

Oare așa e și viața, când încercăm din răsputeri să trasăm o urmă de noi?

Zbateri ciudate ne rețin atenția unduind mișcarea lină a vieții

Ciudatele eforturi de a ne construi un nume rezultă în dezamăgiri sporadice

Luptăm după trofee, renume, reputații

Prosexici la mistere ce ard ascunse-n noi

Deșartele dorințe nu ne-mplinesc oftarea

Chemările iubirii se-aud stinse de șoaptele năvalnice din noapte

Dar tot răzbat firave prin strigătul de patimi.

Dorința de iubire cercând o împlinire prin jalnicele fapte de societate

Va da deoparte neîmplinirea când mintea, inima va înțelege

Că toată truda, tot efortul va merita când ai în tine

Dorul de moștenirea sfântă, dorul de veșnicie

Când inima-i de cer legată și Dumnezeu e Tată.

Atunci urma lăsată de trecerea noastră va fi neștearsă

Căci dragostea nu poate trece fără de roade

Căci Însuși Cel ce scrie cu penița va consemna în Cartea Vieții

Umblarea, urma ta cu El.

Dumnezeu este cel care ridica pe cel cazut

2011-04-06T18:56:00.000+03:00

“…ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului...” Psalmul 71:20

Dumnezeu e Cel ce nu lasă pe om acolo unde a căzut, în adâncuri.

Când mă gândesc la expresia „ajuns în adâncurile pământului” mă gândesc la ce e mai rău, la locul cel mai de jos, de unde nu mai ai putere să te ridici, unde nu ai vrea să te vadă nimeni că ai ajuns.

Poate uneori trecem prin astfel de momente, prin încercări sau poate prin căderi atât de adânci încât sufletul nostru ajunge în adâncurile pâmântului şi speranţa se risipeşte, sclipirea din ochi nu mai este, nădejdea unor zile mai bune e uitată şi frica, disperarea, lanţurile păcatului te strâng atât de rău că nu mai ştii gustul aerului proaspăt.

Acolo, când poate nici prietenii nu ştiu cum să te ajute, sau când nici nu mai sunt lângă tine, vine Dumnezeu. El promite să te scoată de acolo, din adâncurile pământului. Nu e un loc prea jos pentru El, nu-i este ruşine de tine, nu se teme de ce vor spune alţii dacă se apropie de tine....El vine, cu blândeţe, paşii Săi îi poţi auzi cum se apropie....se apleacă spre tine, te priveşte, îşi intinde mâna Sa puternică şi te scoate din mocirlă. Îţi redă speranţa pierdută, lumina Sa te pătrunde, nădejdea că vei fi cu El în slava unde nu vor mai fi greutăţi te face să zbori. Mângâierea Lui, îmbrăţişarea Lui tandră, grija cu care îţi leagă rănile, toate te fac să te simţi iubit cu adevărat. Mai este ceva ce-ţi poţi dori? Mai este ceva după care să râvneşte! El este împlinirea şi El e Dumnezeul puternic, dar sensibil, mânios şi totuşi ştie să se poarte cu delicateţe, gelos, dar care te lasă să alegi tu, iubitor, dar totuşi drept! Acesta-i Dumnezeul în care eu cred!

©Ligia

sa ma-ntorc inapoi...

2011-03-22T13:35:00.000+02:00

încercări în zadar, dorințe febrile

să mă-ntorc înapoi în carul divin

ajunge rătăcirea-mi în mlaștini nesățioase

punct oricărui gând ce-mi necinstește viața

sunt plin de răni paralizând simțirea

cerul ca plumbul geme de nepăsarea mea

beau cu nesaț paloarea ce-am adunat-o-n carte

pun punct, dar punctul nu e punct fără Tine

înghenunchind, îți las mănunchiul de gânduri ferecate

ia-le pe toate!

soapte de speranta

2011-03-20T01:31:00.001+02:00

vântul șuieră despletindu-mi părul prins de gânduri făurite-n abis

mă cuprinde frigul, strângându-mi cu putere alunecările sinistre de pe stâncă

izbindu-mi speranțele de pietrele mărețe, aruncându-le în apa-nvolburată.

de ce? mă-ntreb cu groază?

...o șoaptă lină și suavă

vorbind urechii mele mă trezește din amorțeală...

de ce?...doar Tu le știi pe toate.

speranța îmi revine, ceața se risipește,

mici raze de speranță îmi umplu pieptul purtat de greutatea gândului nemișcat

frica-mi dispare,

mă-nvăluie un cald mister

sunt șoapte de speranță!

se poate să sper?

2011-03-12T22:20:00.001+02:00

umblu plângând, cu capul plecat de atâta ignoranță

petale de flori vestejesc cu lacrimile-amare

se poate să sper la un gram de putere?

să zbor pe culmi ca vulturul ce se înalță-n zare?

târăsc prin zăpadă picioarele-mi obosite de atâta alergare în zadar

de atâtea vise sfărâmate

dorindu-mi fericirea cu Tine

nu-i prea târziu...la Tine mă chemi

vindecându-mi inima rănită de încătușarea lanțurilor

îmi desenezi zâmbetul pe chipul creat de Tine

schițându-mi din nou forma de la-nceput

sunt cu Tine!

© Ligia

CURS DE CONSILIERE CRESTINA IN IASI

2011-03-11T21:11:00.001+02:00

Invitație

" CURS DE CONSILIERE CREȘTINĂ" recunoscut de ACCR – Asociația Consilierilor Creștini din România - se organizează la Iași, în perioada 25-26 martie 2011

Ce este acest curs?

· Cursurile BTI sunt considerate a fi printre cele mai respectate şi căutate cursuri profesionale din Anglia cât şi România, în țară la noi fiind predate de persoane instruite de Asociația Consilierilor Creștini

· Pe tot cuprinsul acestui curs se pune un accent deosebit pe principiile biblice.

Cine poate participa?

Ce obțin dacă particip?

· O bază teoretică si practică profesionala în consilierea creștină

· Competențele fundamentale în consilierea creștină

· Dezvoltare personală

· Certificat recunoscut de BTC – Anglia şi Asociaţia Consilierilor Creştini din Romania.

Structura cursului: cursul va fi împărțit în 4 sesiuni, câte o sesiune pe lună (4 luni consecutiv)

Taxa de participare/sesiune: 50 RON/sesiune, (pentru studenți reducere 20%)

PROGRAM CURS: Vineri, 25 martie, orele : 16 - 20

Sambata, 26 martie, orele: 10 - 17

Traineri:

ü Ștefania Botez (psiholog, trainer ACCR, psihoterapeut in formare de cuplu si familie)

ü Ligia Apăscăriței (psiholog, master în psihologia si psihoterapia de cuplu și familie, trainer ACCR)

Ce trebuie să fac?

· Înscrie-te pe adresa de email: accro_iasi@yahoo.com sau la numarul de telefon:0767 908 389 (Cătălina Apostol, secretar ACCR Iași) și completând un formular de înscriere

· Adu cu tine: o scrisoare de motivație și o recomandare din partea unui lider din biserica/ONG/lucrarea în care activezi.

Alte detalii despre curs pe site-ul http://www.accro.ro/cursuri/curs-fundamental/ . Detalii despre locatie vor fi oferite ulterior.

întrezăresc speranța pierdută...

2011-03-11T00:10:00.002+02:00

mă strig încercând să găsesc o urmă de mine

printre cărările pierdute și uitate cu mult înainte să realizez;

mă caut gândind că zorii zilei de mâine

îmi dau șansa să-mi odihnesc capul

pe umărul falnic ce mi-l întinzi Tu, Doamne.

încerc să mă regăsesc printre șiruri de gânduri

împovărate de atâta chemare, cerșind un strop de putere...

da, putere, să-mi ridic obosită privirea spre ceruri.

sătulă de atâta alergare, fugind prin noaptea-ntunecată

caut o rază de lumină pâlpâitoare

să-ntrezăresc speranța pierdută care mă poate ține

departe de bezna chinuitoare a lanțurilor

Te caut pe Tine! și Te zăresc

iar sufletul meu renaște pe loc fredonând o melodie.

©Ligia

Un gand...

2010-10-29T21:43:00.000+03:00

M-am plâns că nu am încălţăminte până am întâlnit un om ce nu avea picioare!

Proverb indian

ProFides- As da orice

2010-10-09T21:05:00.001+03:00

Anturajul - II

2010-08-30T16:27:00.002+03:00

Pentru a putea face faţă presiunii anturajului, tinerii au nevoie de o relaţie bună cu părinţii lor, de o comunicare deschisă, adecvată cu ei. Ei trebuie să îşi formeze propriile principii de viaţă şi să caute persoane din biserică, în special care au valori asemănătoare, persoane care să-i ajute să-şi menţină principiile, să-i ajute să-şi construiască o imagine de sine bună, pozitivă.

Bill Sanders sugerează faptul că presiunea negativă a grupului de prieteni, presupune alegerea modului în care te vei purta, vei ajunge şi vei fi tratat de acest grup sau de un altul. Deci repet, presiunea negativă a grupului de prieteni, presupune alegerea modului în care te vei purta, vei ajunge şi vei fi tratat de acest grup sau de un altul. Josh MacDowell şi Bob Hostetler spun că presiunea grupului promite acceptare şi aprobare, dar este o promisiune goală.

Cum pot scăpa de această presiune a anturajului? Concentrându-mi atenţia şi dorinţa de acceptare spre Dumnezeu, căutând la El împlinirea, acceptarea, dragostea. Biblia ne spune, în Romani 12, „să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să ne prefacem prin înoirea minţii noasre, ca să deosebim bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Şi în engleză acelaşi verset spune: „Nu imitaţi purtarea şi obiceiurile aceste lumi, ci fiţi oameni noi şi deosebiţi, proaspeţi în tot ce faceţi şi gândiţi. Atunci chiar experienţa voastră vă va arăta în ce fel căile Lui vă pot aduce adevărata împlinire”.

Toţi suntem influenţaţi de anturajul în care ne găsim. Dacă se întâmplă ca la serviciu să nu ai un anturaj bun, încearcă să compensezi aceasta petrecând mai mult timp cu prietenii tăi creştini. Pentru că eşti influenţat, de exemplu, în ce priveşte felul de vorbire. Dacă persoanele din jurul tău vorbesc tot timpul aluziv, fac glume proaste, sunt ironice, la un moment dat te vei surpinde şi pe tine cu un asemenea limbaj. De aceea avem nevoie să ne petrecem timpul şi cu persoane creştine, avem nevoie de părtăşia lor. Evrei 10:24, 25 spune: „Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune…” şi aceasta pentru că avem nevoie de oameni care să ne îndemne la ceva bun, să fim mai plini de dragoste.

Acum poate ne întrebăm: ce fac, nu mai vorbesc cu persoanele imorale, cu colegii de clasă?

Ne uităm la Domnul Isus care a ştiut cum să se poarte cu oamenii. El a iubit şi a petrecut timp cu vameşii, păcătoşii, femeile stricate şi toate acestea pentru a le arăta că Dumnezeu îi iubeşte, a le vesti Evanghelia. Nu trebuie să ne izolăm de aceşti oameni, şi poate, să ne fie ruşine că cineva ne vede vorbind cu un om care are o „reputaţie proastă”, ideea este să nu ne însoţim cu ei, să avem grijă ce prieteni ne facem, de la cine cerem sfaturi.

Dumnezeu să ne dea înţelepciunea necesară pentru a şti cum să ne purtăm cu oamenii, cu cine să ne însoţim, ce relaţii să dezvoltăm, ce anturaj să frecventăm, cum să investim în anturajul nostru!

Anturajul - I

2010-08-08T22:09:00.001+03:00

Una dintre sferele cele mai importante din viaţa noastră şi care ne influenţează felul nostru de trai este anturajul. Acesta ne poate ajuta să trăim viaţa la standarde înalte sau joase, să adoptăm comportamente extreme, să renunţăm la unele valori personale pentru a fi acceptaţi de el.

Anturajul este reprezentat de mediul social al unei persoane, după cum spune dicţionarul explicativ al limbii române. De cele mai multe ori oamenii, iau decizii în funcţie de prietenii pe care îi au: nu ascult muzica "aia" pentru că prietenii mei nu o ascultă, nu-mi fac o anumită coafură sau nu port un anumit gen de haine pentru că o să fiu judecat de ei şi tot aşa.

Anturajul este format din persoanele cu care mă întovărăşesc, cu care petrec mult din timpul meu, şi poate fi unul bun sau rău.

Putem privi în Biblie cum viaţa unor oameni a fost afectată de anturajul pe care l-au avut. Îmi vine în minte exemplul nepotului Împăratului David, Roboam, care însoţindu-se cu tineri fără căpătâi a nesocotit sfatul bătrânilor care au fost împrejurul tatălui său Solomon, si a ascultat de tinerii de vârsta sa. Astfel a dezbinat împărăţia, după cum avem relatat în I Împăraţi capitolul 12. şi a făcut de ruşine casa tatălui său. Solomon ne spune aceasta în Proverbe 28: 7..cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.

Anturajul poate ajuta o persoană să fie mai sensibilă la nevoile altora, să îşi dorească să participe la studiul biblic, la orele de tineret din biserică sau să încerce drogurile, relaţiile sexuale premaritale, şi alte lucruri care contravin principiilor biblice.

Deci influenţa anturajului poate fi pozitivă sau negativă, iar cea negativă îi îngrijorează în special pe părinţi, lideri de tineret. Cei mai expuşi presiunii anturajului sunt adolescenţii, şi apoi tinerii şi celelalte generaţii.

Pentru adolescenţi anturajul este foarte important, adolescenţa fiind perioada în care aceştia nu-şi mai doresc să petreacă timp cu părinţii, ci cu tinerii de vârstă lor. Timpul petrecut cu părinţii se înjumătăţeşte, anturajul şi acceptarea având un rol foarte important în această perioadă.

Va urma....

©Ligia

O maximă

2010-07-19T13:56:00.002+03:00

Ce părere aveţi despre următoarea maximă:

„Biserica este ceva asemănător cu arca lui Noe. Dacă n-ar fi furtună afară, n-ai putea rezista mirosului dinăuntru.”

Anonim

ascuns în Tine

2010-07-11T21:16:00.000+03:00

m-am hotărât să ies din ungherele pline de frământări ale minţii mele

ca să-mi plimb gândurile printre florile de câmp ce încarcă privirea de frumuseţe

să-mi aştern necuprinsele-mi îngenunchieri printre parfumul florilor albastre

şi să le las pecetluite de potecile curcubelate ale pădurii fermecate.

mi-am adunat genunchii la pieptu-năbuşit de dorul clinchetului cristalin

şi-am aşteptat şuvoaiele să treacă în ropote prelungi, tremurătoare, ca de tunet

ca să privesc apoi un curcubeu de şoapte, prin care să-mi vorbeşti în noapte

că eşti cu mine, Doamne, şi-atunci când cerul s-a-nnoptat m-ascunzi în Tine.

din cele citite...

2010-07-11T16:49:00.002+03:00

Când Dumnezeul tău e mare, atunci orice ar părea o problemă devine o ocazie. Când Dumnezeul tau e mic, orice problemă devine un obstacol.

din Ucenicii se fac, nu se nasc - Walter Henrichsen

Fă-ţi timp!

2010-07-11T15:55:00.003+03:00

În trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,
Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini
În trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,
Fa-ti timp sa fii si-al casei si-n slujba lui Hristos!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!
Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –
Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!

VINOVĂŢIA - partea II

2010-05-24T21:09:00.000+03:00

Efectele vinovăţiei:

- Vinovăţia telologică, fără răscumpărarea dată de Dumnezeu prin Hristos, are ca efect judecata şi moartea veşnică

- Vinovăţia legală are drept urmare acuzarea şi pedepsirea

- Vinovăţia subiectivă, psihologică duce la autocondamnare, răzvrătire.

Bruce Narramore spune că primele 5 reacţii ale vinovăţiei sunt: condamnarea, răzvrătirea, negarea şi justificarea, mărturisirea, pocăinţa autentică.

Autocondamnarea se referă la faptul că unele persoane se autopedepsesc, îşi plâng de milă, refuză complimentele, sunt incapabile să spună „nu” cerinţelor altora, nu ştiu să se relaxeze. Poate exista în cazul altor persoane o mânie înăbuşită care provoacă depresie, gânduri suicidare.

Răzvrătirea este prezentă în cazul unor sentimente de vinovăţie, şi mai ales răzvrătirea faţă de figura autorităţii care susţine setimentul maxim de vinovăţie. Unele persoane se răzvrătesc pe faţă, altele se împotrivesc pasiv, după cum spune Narramore.

Negarea şi justificarea este o formă de a face faţă vinovăţiei. Persoanele neagă responsabilitatea unor greşeli pe care le fac şi tot timpul găsesc motive să se justifice. Această este o reacţie care va adânci problemele persoanei şi în nici un caz nu le va rezolva.

Mărturisirea este al patrulea răspuns tipic la vinovăţie, şi se referă la a recunoaşte greşeala. Vinovăţia afectează relaţia cu Dumnezeu, imaginea de sine a persoanei şi este nevoie de mărturisire pentru eliberare. Dar este importantă nu doar recunoaşterea faptului că a greşit, ci să încerce să nu mai repete acea greşeală.

Pocăinţa şi iertarea în cazul vinovăţiei sunt foarte importante. Găseşti iertare dacă eşti sincer, îţi pare rău cu adevărat.

Creştinii fac mai greu faţă vinovăţiei decât cei necreştini, şi în special cei mai legalişti. Copiii au tendinţa de a se învinovăţi pentru toate relele ce se întâmplă în jurul lor, în special în ce priveşte mediul apropiat afectiv, cum este familia.

Narramore şi Counts vorbesc diferit despre vinovăţia psihologică şi întristarea constructivă, despre care vorbeşte Biblia. Vinovăţia psihologică are în prim plan persoana, accentul fiind pus pe faptele rele din trecut, motivaţia schimbării fiind centrată pe a modifica starea, sentimentul de vinovăţie, a nu se mai simţi rău. Referitor la atitudinea faţă de semeni, e încărcată de mânie şi frustrare, şi are ca rezultat schimbarea exterioară, o stagnare datorată efectului paralizant la vinovăţiei şi de fapt o răzvrătire continuă. Pe când întristarea constructivă, are în prim plan pe Dumnezeu şi pe semeni, se concentrează pe faptele rele cu care i-am afectat pe ceilalţi, dar şi pe faptele bune pe care le vom face în viitor, dorinţa schimbării este axată pe ajutorarea semenilor, sentimentul de iubire, a face ceea ce doreşte Dumnezeu, iar atitudinea faţă de semeni este bazată pe iubire şi respect, preocupare faţă de ceilalţi. Rezultatul întristării construtive este părerea de rău însoţită de schimbarea bazată pe o atitudine de dragoste şi respect reciproc. Despre această întristare vorbeşte şi apostolul Pavel.

Acesta-I Dumnezeul!

2010-04-15T20:04:00.000+03:00

VINOVĂŢIA - partea I

2010-03-19T17:45:00.000+02:00

Vinovăţia este conştiinţa dureroasă de a greşi, consecutivă sau nu unui act de considerat reprobabil; postulată şi sub formă inconştientă pentru a explica diverse conduite obsesionale, delincvente sau de eşec, cât şi unele rezistenţe la vindecare, după cum o defineşte dictionarul de psihologie Larrousse.

Dr.Keith G.Olson, spune: „Vinovăţia este un fapt al existenţei umane de care nu poţi scăpa. Un fapt foarte dureros şi distructiv, care joacă un rol semnificativ în multe din tulburările noastre psihologice, emoţionale şi fizice. Psihologul creştin Hyder a descris sentimentul complex al vinovăţiei astfel: În parte, ea reprezintă conştiinţa neplăcută a faptului că s-a comis ceva rău. Pe de altă parte, ea este frica de pedeapsă. Vinovăţia înseamnă ruşine, regret, remuşcare. Ea este resentiment şi ostilitate faţă de figura a cărei autoritate a fost încălcată prin înfăptuirea răului. Este sentimentul lipsei de valoare sau senzaţia de inferioritate. Vinovăţia duce la alienare, nu numai faţă de ceilalţi, ci şi faţă de sine, din cauza discrepanţei dintre ce este cineva în realitate şi ce-şi doreşte să fie. Rezultatul este singurătatea şi izolarea. Vinovăţia este prin urmare pe jumătate depresie, pe jumătate anxietate.”

Pot fi identificate două tipuri de vinovăţie: obiectivă şi subiectivă.

Vinovăţia obiectivă se referă la situaţia în care legea a fost încălcată şi cel care a călcat-o este vinovat, indiferent dacă se simte sau nu vinovat, iar vinovăţia subiectivă se referă la sentimentul lăuntric de remuşcare, autocondamnare provenite din acţiunile noastre sau o stare psihică precară.

Vinovăţia obiectivă este şi ea împărţită în:

- vinovăţie juridică: referitor la violarea unor legi sociale juridice, ca de exemplu furtul

- vinovăţie teologică: încălcarea legii lui Dumnezeu, încălcarea standardelor Bibliei

- vinovăţie personală: încălcarea standardelor proprii, mustrările conştiinţei

- vinovăţie socială: încălcarea regugilor nescrise din societate, ca de exemplu bârfa.

Totuşi, se poate să încălcăm şi să ne facem vinovaţi de toate aceste tipuri de vinovăţie, şi totuşi să nu se simţim vinovaţi.

În schimb, vinovăţia subiectivă constă în sentimente de regret, remuşcare, ruşine, autocondamnare. Aceste sentimente de vinovăţie pot fi potrivite sau nepotrivite. Vinovăţia corectă este cea în care standardele morale, biblice au fost încălcate şi persoana se simte vinovată pentru aceasta.

Vinovăţia

2010-03-09T23:38:00.004+02:00

Vă aştept la o emisiune cu tema VINOVĂŢIA, Miercuri, 10 martie 2010, ora 18:00, şi în reluare Joi, 11 martie, ora 22:00, doar pe www.radioarmonia.ro, în cadrul emisiunii Dinamica Relaţiilor.

Acesta-I Dumnezeul!

2010-02-24T22:32:00.002+02:00

Citesc Scriptura şi ea mereu vorbeşte
De Cel ce din vecie rămâne neschimbat;
Iubirea, frumuseţea, puterea-I străluceşte
De-asupra slavei lumii cu al ei împărat.

Domnul este Acela ce înspre noi priveşte
Mărirea Lui, ea umple tot cerul înstelat
Pământul e acela ce slava-I oglindeşte
Puterea Lui cea mare mă lasă fermecat.

Lumina soarelui e pală pe lâng-a Sa lucire
Înmănunchiate raze pornesc din mâna Sa
Şade pe tron de fildeş ce n-are-asemuire
El, Dumnezeul slavei, în măreţia Sa.

Mări, munţi, oceane, râuri tresar l-a Sa privire
Cu ochiul Lui măsoară pământu-n lung şi-n lat
Încremene tot cerul şi munţii cu uimire,
Mânia când şi-o cerne l-al lumilor păcat.

Strigă în cer arhangheli uimiţi de-a Sa mărire
Serafimi, heruvimi slăvesc sfinţenia Sa
Se zguduie pământul dreptatea când Şi-o cere
Nemărginită, tare e stăpânirea Sa.

Acesta-i Dumnezeul cel veşnic, plin de milă
Ce-n dragostea Sa sfântă chiar Fiul Şi-a jertfit!
Acesta-i Dumnezeul!... Şi-n Faţa Sa, umilă,
Inima mea se-nchină pentru tot ce-a găsit!

Ligia

Avortul

2010-02-20T23:24:00.004+02:00

În ziua de astăzi avortul reprezintă de prea multe ori o soluţie rapidă, iresponsabilă, de a scăpa de o sarcină nedorită, neaşteptată. Este îngrijorătoare cifra avorturilor din România, care se află pe locul al treilea în Europa în ce priveşte numărul de avorturi. În secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorită avortului. 60% dintre toate sarcinile sunt avortate. Femeile de rând din fosta Uniune Sovietică au făcut între 3 şi 8 avorturi în viaţa lor. În România de după revoluţie 78% din sarcini sunt avortate.

Avorturile se fac 99% din motive sociale, şi doar 1 % din motive de incest, viol.

Ceea ce este mai dureros este că noi suntem o ţară democratică, în care dreptul la viaţă zicem că este respectat, dar nu-i lăsăm pe copii care nu au puterea de a face ceva, să trăiască.

De ce avortul este păcat? În primul rând pentru că Dumnezeu spune Să nu ucizi. Apoi, din punct de vedere medical, se ştie că încă din prima săptămână de viaţă intrauterină, când mama încă nu ştie de existenţa copilului, acesta are stabilit codul genetic, culoare ochilor, a părului, genul, este stabilit până şi ce preferinţe va avea acesta în viaţă. În sătămâna a treia poate să-şi deschidă gura, în a patra, inima începe să-i bată, în săptămâna a cincea i se formează membrele, iar în următoare degetele. În săptămâna a 9 a părul începe să crească, iar în a 10 poate să deschisă ochişorii şi să vadă, şi aş putea da mult mai multe detalii asupra dezvoltării intrauterine. Dar cred că este suficient pentru a ne convinge că acest ţesut viu, cum este numit de unii, este de fapt un copilaş, căruia dacă-i da voie, va deveni un om în toate firea, capabil să facă lucruri măreţe. Ştiu părinţi care s-au răzgândit asupra unui avort în momentul în care şi-au văzut copilaşul pe ecranul ecografului.

Care sunt motivele care stau în spatele unui avort?

- o informare incorectă a persoanei asupra adevărului despre copilul pe care-l

poartă în pântece

- situaţia financiară

- îndemnul medicului

- îndemnul partenerului

- copilul nu este dorit şi alte zeci de motive care pot fi înşiruite şi folosite pentru a face ca hotârârea să pară a fi cea mai bună şi avantajoasă.

Ştiu persoane care au făcut 7-10 avorturi şi spun că ele se simt bine. De fapt, este cercetat faptul că, de obicei, apare un sindrom post avort, care afectează viaţa femeii care avortează, chiar dacă recunosc sau nu aceasta faţă de ele însele sau faţă de alte persoane.

Avortul are consecinţe fizice, psihice şi spirituale. Dintre consecinţele emoţionale: vinovăţie, negare, mânie, depresie, anxietate, tendinţe suicidale, mâhnire la aniversare copilului nenăscut, disfuncţii sexuale, perturbări de alimentaţie, abuz de substanţe.

Fizic vorbind, sângerări abundente, infecţie, avort incomplet (unele părţi din fetus rămân în uter şi duc la hemoragii şi infecţii), reacţii alergice la medicamente, ruperea colului uterin, rănirea mucoasei uterine,perforarea uterului, vătămărarea organelor interne, chiar moartea.

Spiritual, avortul pune un zid în legătura directă cu Dumnezeu. Pot exista percepţii greşite despre Dumnezeu. Vinovăţia ne face să ne uităm la Dumnezeu cu teamă şi că nu putem primi iertare.

Sindromul post avort, cum poate fi recunoscut? Sunt câţiva factori care ne ajută să-l recunoaştem, după cum ne sunt prezentaţi de Nancy Michels, în cartea Recuperarea emoţională a femeilor după avort:

- amintiri obsesive ale avortării copilului nenăscut, visele obsesive despre avort sentimentul de a trece din nou prin procedura avortului

- fuga de realitate, recunoscută de obicei printr-o implicare mai mică în lumea exterioară, cum ar fi interesul faţă de viaţa ei personală diminuat, un sentiment de detaşare faţă de ceilalţi, capacitate redusă de a simţi sau de a exprima sentimente, deprimare, creşterea ostilităţii în exprimare

- pot exista unele dintre simptomele următoare: agitaţie, reacţii exagerate la sperieturi, izbucniri explozive, dereglări ale somnului, alimentaţiei, vinovăţie, întreruperi de memorie sau slabă concentrare, evitarea activităţilor care-i amintesc de avort

- există reacţii imediate sau întârziate în urma avortului, şi în funcţie de apariţia acestor simptome putem identifica următoarele tipuri de sindrom post-avort: acut (când durează mai puţin de 6 luni, iar dintre simptomele specifice sunt comunicarea redusă, deprimarea, pierderea interesului pentru oameni sau evenimente importante pentru ea), cronic (mai mult de 6 luni, femeia este iritabilă, are reacţii impulsive şi are tot felul de amintiri neplăcute conştiente sau inconştiente), întârziat (apare după mai mult de 6 luni de la avort, de obicei după 7-8 ani de la avort). Când apare aşa târziu, negarea este mecanismul cel mai dezvoltat, există o pasivitate crescută şi o atitudine distrată faţă de problemele cotidiene.

Femeile au nevoie de recuperare, au nevoie de consiliere. De unde ştim de această nevoie? Sunt femei care după 16 avorturi doresc cu disperare să fie ascultate de cineva, se simt vinovate şi pline de remuşcări. Ele nu consideră că merită să mai trăiască o viaţă normală aşa cum merită „cei buni”, ci se autopedepsesc, se autoprogramează pentru o serie de eşecuri în cel puţin într-unul dintre domeniile în care altfel ar reuşi. Şi această reacţie apare adeseori la adolescentele care avortează.

Care sunt mecanismele de apărare pe care le dezvoltă femeile care avortează?

- raţionalizarea: care se referă la motivele pe care le invocă o femeie pentru a justifica avortul ca fiind ceva bun (copilul nu era dorit, nu am o situaţie financiară bună, nu am altă soluţie în situaţia de faţă). Aceste motive nu au o bază reală ci doar reprezintă o apărare împotriva unui tumult de sentimente care ar invada viaţa femeii şi cu care nu doreşte să aibă de a face.

- Refularea: alungarea sentimentelor negative din conştient, apare ca o ştergere din minte a evenimentului. Sentimentele mai pot apărea ocazional, dar sunt repede trimise în subconştient şi femeia nu-şi va permite să reflecteze asupra lor. Are tot timpul pregătite anumite remarci depsre avort în carul în care este prinsă într-o asemenea discuţie, pentru a putea face faţă şi a susţine dreptul femeii la avort.

- Reprimarea: femeia nu este nici conştientă de nici un sentiment negativ pe care-l poate avea cu privire la avort, şi aceasta o face să-şi reprime de fapt toate sentimentele. Aceste femei par că deţin controlul perfect asupra vieţilor lor.

- Compensarea: unele femei încearcă să rămână din nou însărcinate pentru a duce sarcina şi a înlocui cumva copilul pierdut, sarcina este folosită ca un substitut. Ea va avea tendinţa să fie excesiv de drăguţă şi iubitoare cu acest copil.

Toate aceste mecanisme sunt insuficiente şi dăunătoare unei vieţi fericite şi normale şi o implicare adecvată în relaţii şi activităţi. Pot ţine pentru o vreme, dar apoi problemele se agravează. De aceea este bine să fie recunoscute şi rezolvate cu ajutorul unor specialişti. Sunt centre specializate pe consilierea post-avort, după cum ştiţi din emisiunea trecută, aici în Iaşi, există Asociaţia Primul Pas, care oferă o consiliere de calitate femeilor şi familiilor care au trecut prin acest proces traumatic.

Prin distrugerea unei vieţi nenăscute, părinţii trăiesc un sentiment de amputare, ceva le lipseşte, dup ă cum spune

Ce poţi face pentru a fi vindecată?

Trebuie să recunoşti că avortul, indiferent că a fost o alegere sau poate o necesitate din punct de vedere medical, reprezintă pierderea unui copil, o experienţă a morţii şi trebuie scoasă la iveală ca atare şi jelită.

Este important să dai un nume copilului, sau copiilor nenăscuţi, pentru a fi palpabilă într-un fel durerea ta. Mai ales pentru că copiilor avortaţi nu li se face un serviciu funerar, el deseori nu poate fi jelit şi astfel mama rămâne rece şi fără capacitatea de a-şi exprima sentimentele pe care le trăieşte într-un special creat pentru aceasta.

Este importantă rezolvarea mâniei, a neiertării de sine, a neiertării partenerului, a vinovăţiei. Iertarea lui Dumnezeu se răsfrânde şi asupra acestui păcat, important e să recunoşti că ai greşit, să-ţi pară rău şi să-i ceri iertare. El îţi poate rezolva sentimentele de vinovăţie, mânie, teamă şi tot acest amalgam care te trage în jos, care te fce rece şi distantă faţă de a ami simţi ceva, sau dimpotrivă, prea sensibilă, iritabilă şi explozivă.

Până nu îţi rezolvi trecutul, nu ai cum să ai o relaţie satisfăcătoare cu tine însuţi, cu partenerul tău, cu Dumnezeu. Discută cu cineva de încredre despre aceasta sau mergi la un centru de consiliere. Nu e o ruşine să ceri ajutorul. De fapt, a recunoaşte că ai nevoie de ajutor este o dovadă de tărie a caracterului tău şi nu o slăbiciune.

Sunt foarte multe de spus în ceea ce priveşte vindecare post avort, însă ştiu că doar o simplă informare nu ajută foarte mult, ai nevoie să vorbeşti cu cineva despre aceasta. Domnul să te ajute să iei o hotărâre înţeleaptă în această privinţă.

Ligia

Nemeritat

2010-02-13T22:46:00.005+02:00

În cartea Osea cap.14:4, scrie: Le voi vindeca vătămarea produsă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!

M-am gândit la versetul acesta, cât e de minunat! Ne arată cum este Dumnezeul nostru. El vindecă rănile produse de neascultare, făcute de mine însămi. Nu e dator să o facă. Eu mi-am făcut-o cu mâinile mele...e lucru manual... Dar El mă vindecă, îşi abate mânia, mă curăţeşte... Cine se poate compara cu Dumnezeul meu? Mă iubeşte atât de mult încât doreşte să mă ridice, să mă vindece, se îndură de mine, chiar dacă nu merit!
Mi-L pot închipui pe Dumnezeu, apropiindu-se de mine, uitându-se atent la ce are de făcut cu rana mea, punând mână cu fineţe şi fiind atât de atent la tot ce face pentru a mă vindeca mai repede. Şi câte răni produce păcatul..... Şi vă las pe voi să vă imaginaţi un exemplu dintre un părinte plin de dragoste şi copilul său neascultător adeseori..cum se poartă cu acesta, cum atunci când suferă părintele este alături de el şi îl ajută, chiar dacă nu merită.
Cum pot reacţiona la o asemenea dragoste? La un asemenea tratament? La o asemenea purtare de grijă? Oare nu cu recunoştinţă, cu o atitudine plină de reverenţă faţă de Acest Dumnezeu? O, câtă dragoste de la Cel ce este Dragostea!!!!

Ligia

La multi ani, Roxana!.....un alt tort

2010-02-12T13:00:00.001+02:00

Va place tortul de ciocolata?

2010-02-12T12:57:00.004+02:00

Dar oare e bun? Sigur, ca e facut cu manuta mea :D

NU E NICI UN ALT DUMNEZEU CARE SĂ POATĂ IZBĂVI CA EL

2010-02-07T15:13:00.000+02:00

În cartea Daniel, în capitolul 3 este prezentată o experienţă măreaţă a 3 tineri evrei care se aflau în acel moment în Babilon sub conducerea lui Nebucadneţar.

O încercare grea pentru Şadrac, Meşac şi Abed-Nego: să-şi piardă viaţa pentru Dumnezeu sau să se închine înaintea chipului de aur, cum poruncise împăratul? Se pare că pentru ei nu a fost o alegere dificilă – ştiau bine răspunsul, de aceea nu văd nici o ezitare în răspunsul lor (v.17, 18: Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!" )

Ce rezultă? Împăratul se mânie şi sunt aruncaţi în cuptorul de foc încins de 7 ori mai tare, însă Dumnezeu le trimite îngerul, focul nu-i atinge pe ei, doar le arde legăturile, sunt chemaţi de împărat să iasă afară şi când colo nici măcar nu miros a fum. Şi împăratul exclamă: Binecuvântat să fie Dumnezeul în care s-au încrezut cei 3 slujitori, NU E NICI UN ALT DUMNEZEU CARE SĂ POATĂ IZBĂVI CA EL.

O, ce mărturie!! Un împărat păgân recunoaşte măreţia singurului Dumnezeu adevărat datorită slujitorilor Săi.

Intrebarea este cum mă închin eu înaintea lui Dumnezeu ? Este EL alegerea mea la fiecare pas, iar în încercările care vin mi se pare de la sine înţeles să stau lângă El, să-I proclam suveranitatea, să-l aleg pe El, indiferent de consecinţele fizice? In cazul celor trei tineri, Biblia ne spune că doar ei au fost văzuţi neplecându-şi genunchiul în faţa statuii. Eu ce fac? Sunt gata să stau drept şi oamenii să-L vadă pe Dumnezeul cel Adevărat prin tot ceea ce fac, prin alegerile mele?

Vă doresc o săptămână plină de alegeri după voia lui Dumnezeu şi să fiţi martori veşnic încrezători în singurul Dumnezeu!

©Ligia

respingere vs acceptare

2010-02-03T15:18:00.003+02:00

Respingerea o putem simţi încă din pântecele mamei. Cum este posibil aşa ceva? Ce este respingerea? De câte feluri este respingerea? Care sunt efectele respingerii din mediul familial? Care sunt consecinţele respingerii asupra persoanei respinse? Care este antidotul respingerii? Sunt câteva dintre întrebările care încearcă să-şi găsească răspuns în emisiunea Dinamica Relaţiilor, din data de Miercurii, 3 februarie, de la ora 18:30 şi Joi de la ora 22:00, în reluare , numai la Radio Armonia.

Pentru a asculta Radio Armonia, click aici

maxime celebre

2010-02-02T13:16:00.000+02:00

“Când un om pune limite în ceea ce va face, atunci a pus o limită şi în ceea ce poate face.”

Charles Schwab

„Viaţa e ca o bicicletă cu zece viteze. Mulţi dintre noi avem viteze pe care nu le folosim niciodată.” Charles Schulz

„Când vei descoperi că ţi-ai trăit viaţa pe jumătate, cealaltă jumătate te va bântui până când vei face ceva în privinţa ei.” Phillips Brooks

„Există numai o cauză pentru eşecul uman, şi aceasta este lipsa de încredere a omului în el.”

William James

„Oamenii de succes au încredere în ei, mai ales când cei din jurul lor nu au.”

Kerry Randall

„Lucrul în care crezi se va întâmpla întotdeauna şi încrederea într-un lucru duce la îndeplinirea lui.” Frank Lloyd Wright

„Singura limită în realizările noastre de mâine sunt dubiile de astăzi.”

Delano Roosevelt

rugăciunea unui copil...

2010-01-30T17:21:00.002+02:00

Cât de important este să dai atenţie unui copil? Ne putem da seama din următoare rugăciune a unui copil:

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Prietenia...cu David şi Ionatan

2010-01-27T16:11:00.003+02:00

Când mă gândesc la prietenie, nu se poate să nu-mi vină în minte modelul de prietenie dintre Ionatan şi David, descris pe paginile Sfintei Scripturi în cartea 1 Samuel.

1 Samuel 18: 1,3, 4 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui.

Cap. 20:17, 41 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui..... Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

Cap. 23:16 -18 Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta."Au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.

Observăm din aceste texte, câteva principii de bază ale unei prietenii. Observăm la Ionatan că l-a iubit pe David ca pe sufletul lui. Aşa ar trebui să ne iubim şi noi prietenii noştri, ca pe noi înşine, să nu punem dorinţele noastre mai presus de ale lui.

Vedem la Ionatan că a întărit legământul lui cu David dăruindu-i mantaua, hainele, sabia, arcul şi încingătoarea lui. L-a costat ceva şi şi-a arătat respectul faţă de el. Şi nu doar că a făcut legământ o singură dată, dar l-a reînnoit când a fost nevoie, după cum spune în cap. 23:18: au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului.

David a fost mereu încurajat de Ionatan în momentele în care fugea de Saul. Acesta a fost transparent faţă de David şi i-a făcut cunoscut planul tatălui său. Chiar dacă avea să-l coste încrederea tatălui său, totuşi el a preferat să fie integru, şi recunoaştea faptul că nu el va fi moştenitorul tronului, ci David. Aceasta nu l-a făcut să devină invidios şi să se unească cu Saul în planurile lui rele împotriva lui David. Dimpotrivă el l-a iubit pe David.

Ceea ce mi se pare cel mai important în această prietenie, este că Ionatan i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi doresc să repet versetele care spun acest lucru: 1 Samuel 23:16 -17 Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta."

Ce putem desprinde de aici? Într-o prietenie este nevoie de:

- încredere

- dragoste

- sinceritate,

- deschidere/vulnerabilitate

- credincioşie

- încurajare

- integritate

- compasiune

- înnoirea legământului de prietenie

Cum pot vedea dacă o prietenie este bună pentru mine? Dacă Dumnezeu este de acord cu ea? Cel mai important este să îţi evaluezi puţin viaţa spirituală de când te-ai împrietenit cu acea persoană şi dacă nu ai crescut spiritual, ar fi timpul să îţi pui nişte semne mari de întrebare în legătură cu acea prietenie.

Ligia

NOUA TOLERANŢĂ

2010-01-25T19:24:00.002+02:00

Dicţionarul Webster, descrie toleranţa ca: „a recunoaşte şi a respecta credinţele, opiniile, practicile altora, fără a le împărtăşi” şi „a îndura sau a suporta ceva sau pe cineva pe care nu-l agreezi în mod special.” Însă, cuvântul şi-a pierdut din semnificaţia sa adevărată.

Există două tipuri de toleranţă: toleranţa tradiţională şi noua toleranţă.

Toleranţa tradiţională are următoarea semnificaţie, după cum spun MacDowell & Hostetler:

- a respecta şi a proteja drepturile fundamentale ale celorlalţi, chiar şi ale acelor cu care nu eşti de acord şi ale acelor care sunt diferiţi de tine

- a învăţa şi a asculta de la cei care au alte perspective, altă educaţie şi care provin din culturi diferite

- a trăi în pace cu ceilalţi, în ciuda diferenţelor, creştinii trebuie să fie împăciuitori atât cât le stă în putinţă fără a călca principiile biblice, aşa spune scrie în Evrei 12:14, 1 Petru 3:11, Matei 5:9, Psalmul 34:14.

- a-i accepta pe alţii, indiferent de rasă, crez, naţionalitate sau sex

Acest tip de toleranţă respectă, preţuieşte şi acceptă persoana, fără ca aceasta să însemne obligatoriu acordul sau aderarea la convingerile sau comportamentul ei.

Însă Noua toleranţă are un înţeles diferit, şi acest înţeles îl poartă în aprox. 80% din situaţiile în care este folosit. Acest sens îl învaţă şi copiii, tinerii. Convingerea pe care se bazează această nouă toleranţă este că nu există un adevăr absolut, ci unul relativ în funcţie de comunitatea în care o persoană este integrată. Şi pentru că sunt multe comunităţi şi culturi, la fel sunt şi multe adevăruri diferite.

Thomas A. Helmbock explică noua toleranţă prin aceea că valorile, convingerile, stilul de viaţă, percepţia asupra adevărului sunt toate egale....Nu există nici o ierarhie a adevărului. Convingerile tale şi convingerile mele sunt egale, iar întregul adevăr este relativ. Ea spune ceea ce sunt = cu ceea ce fac. (Biblia nu spune aceasta, suntem iubiţi de Dumnezeu chiar dacă El nu suportă păcatul.)

Într-un studiu s-a observat că peste 50%, deci majoritatea copiilor din bisericile evanghelice cu o doctrină sănătoasă, cred deja doctrina noii toleranţe. Cât de uşor este să spui acum, „concubinaj? A, e ceva obişnuit. Homosexualitate? Fiecare face ce vrea. Îţi accept convingerile şi chiar sunt de acord cu tine.”

Nu este suficient să accepţi persoanele diferite, sau care cred sau se comportă diferit, ci să încuviinţezi, participi şi te implici în activităţile şi atitudinile lor....oare aceasta e învăţătura lui Dumnezeu? Adepţii noii toleranţe sunt împotriva creştinismului, pentru că, spun ei, creştinismul este intolerant.

Şi dacă tu eşti intolerant, care e reacţia acestei noi filosofii a noii toleranţe? „Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa”.

Este important să recunoaştem formele acestei noi toleranţe, să le demascăm şi să învăţăm pe cei din jurul nostru cum să trăiască fără a fi compromişi, susţinând adevărul absolut dat de Dumnezeu. Dacă ei încep să se îndoiască în privinţa singurului Dumnezeu adevărat, pierd standardul binelui şi răului care este însăşi natura şi caracterul lui Dumnezeu.

Petru spune despre societate că „ei se miră că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc” (I Petru 4:4) Ceea ce ne face deosebiţi de ceilalţi este nu trupul nostru, ci autograful lui Dumnezeu semnat pe vieţile noastre. Suntem operele Lui de artă. Avem importanţă nu prin ceea ce facem, ci prin ceea ce spunem, Max Lucado. Nu iubim o persoană susţinându-i convingerile şi alegerile greşite pe care le face, ci iubim cu adevărat pe cineva dacă vom căuta să protejăm acea persoană, să o îngrijim, exact aşa cum am face dacă ar fi vorba de noi înşine. Aşa că nu putem spune că iubim pe cineva dacă nu includem preocuparea şi grija faţă de convingerile păcătoase, comportamentele şi stilurile de viaţă autodistructive. Atunci când îţi spune cineva „dacă mă iubeşti, atunci eşti de acord cu comportamentul meu”, poţi să-i spui că îl iubeşti prea mult pentru a face aceasta.

Haideţi ca noi să trăim după principiile lui Dumnezeu lăsate în Cuvântul Său, Biblia, şi să ne opunem principiilor greşite, nu oamenilor. Să-i iubim pe oameni, nu cum ne spune societatea, ci cu dragostea lui Dumnezeu.

Ligia

Bibliografie: Josh MacDowell & Bob Hostetler, Noua toleranţă, Ed. Aqua Forte, Cluj.

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (3)

2010-01-23T20:19:00.000+02:00

Cum putem trata corect mânia?

Dacă privim la Isus, el când s-a mâniat nu a explodat, aducând injurii la adresa persoanelor, spunând lucruri necugetate, nu Şi-a descărcat sentimentele în cuvinte şi acţiuni urâte. El a făcut, prin mânia Sa, ca oamenii să fie confruntaţi cu păcatul din viaţa lor, El s-a axat pe problemă.

J.Adams spune că mânia poate fi cel mai bine ţinută sub control atunci când persoana respectivă este preocupată de soluţia problemei şi nu de problema însăşi. Atunci când ai tendinţa să te ocupi doar de problemă, discuţi despre ea, te autocompătimeşti, dai vina pe alţii şi energiile tale sunt concentrate asupra persoanelor vinovate şi nu asupra găsirii de soluţii.

Preocuparea pentru rezolvarea problemei te face să evaluezi problema, să stabileşti responsabilităţi şi se orientează spre rezolvarea biblică a acesteia.

Este important ca problema mâniei să fie rezolvată aşa că:

- stabileşte dacă mânia ta este într-adevăr justificată

- decide care este atitudinea potrivită, dacă trebuie discutată cu cineva, dacă este suficient să vorbeşti cu Dumnezeu despre asta

- alege să depinzi de călăuzirea Duhului Sfânt, pe care ni l-a lăsat Dumnezeu ca să ne călăuzească în tot adevărul – Ioan 16:13

- dezvoltă un dialog constructiv atunci când stai faţă în faţă cu persoana care ţi-a produs mânia, nu prin acuzaţii şi învinovăţiri

- demonstrează că harul lui Dumnezeu se manifestă în viaţa ta spunându-ţi: Am fost răstignit împreună cu Hristos. Şi trăiesc. Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. (Galateni 2:20)

Un lucru pe care trebuie să-l ştim este să răspundem celor care ne rănesc cu iubire. Iubirea este cel mai bun leac existent pentru mânia distructivă. John Coblentz spune că tendinţa noastră naturală, după cum spune şi Biblia, este să-i urâm pe cei ce ne urăsc, să blestemăm pe cei ce ne blastămă, să lovim pe cei ce ne-au rănit, să-i tratăm pe alţii aşa cum ne-au tratat ei, poate chiar într-o măsură mai mare. Adevărul care ne uimeşte este că dacă urmăm înclinaţiile noastre naturale, vom deveni exact ca şi ei. Vom cădea în aceleaşi stări pe care le suportăm atât de greu la alţii, şi vom acţiona ca şi ei. Vom deveni chiar mai răi decât persoana cea mai antipatică. Iubirea opreşte acest proces şi ne cruţă, ca să nu devenim ca şi cei ce ne tratează rău.

Mânia ne face dependenţi de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să ştim cum să ne mâniem în aşa fel încât să nu fim distruşi şi să nu distrugem relaţiile din jurul nostru prin mânia noastră. Mânia poate fi folosită pentru a produce schimbări pozitive în viaţa ta, te poate ajuta să-ţi înţelegi rănile din trecutul tău, te poate ajuta să îţi dai seama că ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti comunicarea cu ceilalţi şi exteriorizată în mod corect te poate face un exemplu pentru ceilalţi şi poate fi folosită de Dumnezeu pentru a-i convinge pe unii oameni de păcatul lor.

Ligia

Bibliografie:

J.Coblentz, Eliberează-te de mânie

J.Hunt, Cheile consilierii biblice, vol.I

J. Adams, Manualul consilierului spiritual creştin

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (2)

2010-01-23T10:14:00.001+02:00

June Hunt, în cartea Cheile consilierii biblice, vol. I, explică când mânia este păcat şi când nu.

Efeseni 4:26-32:

v.26 "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi". Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.

v.27 Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

v.28 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

v.29 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

v.30 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

v.31 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Mânia este potrivită uneori. (v 26)

Mânia trebuie să fie controlată, dacă nu, este păcat. (26)

Mânia nu trebuie să fie continuă. (v.26)

Mânia este folosită deseori de satan şi dacă durează, îi oferă ocazia Acestuia să acţioneze. (v.27)

Mânia trebuie rezolvată (v.31)

Mânia este păcat dacă duce la amărăciune, dacă devine necontrolată, dacă are ca rezultat bătaia, dacă produce răutate (v.31)

Mânia poate fi stăpânită prin blândeţe şi compasiune, poate fi învinsă prin iertare. (v.32)

Câteva dintre situaţiile în care Isus s-a mâniat:

- El s-a mâniat, după cum scrie în Evanghelia după Marcu cap.3:5, pe ipocrizia şi inimile împietrite ale liderilor religioşi

- Isus s-a mâniat pe comercianţii din curtea Templului, după cum scrie în Luca 19.

Şi mai sunt şi alte referiri cu privire la mânia lui Isus, şi mult mai multe despre Mânia lui Dumnezeu ( de exemplu în Romani 1:18, Psalmul 30:5, Romani 12:19, etc). În Apocalipsa, Ioan face referire la o Mânie a Mielului.

Tipuri de mânie neîndreptăţită, J. Adams:

- când o descărcăm asupra celorlalţi. Explozia este îndreptată spre alte persoane, şi aceasta îi răneşte în primul rând pe ei, dar şi pe cel ce răbufneşte. Ea poate distruge relaţiile importante din viaţa acelei persoane.

- când o interiorizăm. Interiorizarea, închiderea în sine, direcţionează emoţiile distructive împotriva propriei persoane, aceasta devenind iritabilă, încordată, ursuză. Această modalitate afectează nu numai persoana în cauză, ci şi persoanele dragi ei. La unele situaţii care produc mânie, sunt persoane care reacţionează prin negare, şi aceasta nu le ajută în vindecarea lor. Este important ca să scoatem la lumină şi să recunoaştem rănile pe care ni le-au făcut alţii, pentru că inconştient atunci când le ţinem în noi, reacţionăm în moduri care ne surprind, şi poate uneori răbufnim şi nu ştim din ce cauză.

Ligia

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” (1)

2010-01-22T23:32:00.002+02:00

Mânia este o emoţie, ea face parte din experienţa umană. Este involuntară vorbind despre ea ca sentiment. Ca şi emoţie, mânia nu poate fi o alegere, este o reacţie la fel ca şi râsul sau sentimentul de siguranţă. Toată structura noastră emoţională este de la Dumnezeu, şi toate emoţiile sunt constructive, inclusiv mânia, dacă sunt utilizate aşa cum trebuie, conform principiilor biblice. Însă aceste emoţii pot fi distructive atunci când nu le exprimăm adecvat. Deci, mânia nu este neapărat păcat. Sentimentul în sine nu e păcat, o exprimare greşită a mâniei devine păcat.

Motive care stau în spatele unei reacţii de mânie, J.Coblentz:

- unele persoanele se mânie pt.că nu-şi pot împlini voia lor

- altele când pierd controlul asupra situaţiilor

- altele pentru a prelua controlul unei situaţii

- ca răspuns la o rană sau la o nedreptate de care are parte

- altele se supără atunci când le este rănită mândria

- altele din cauza unei vinovăţii nerezolvate

- unele persoane se mânie când caută să îndrepte lucruri rele

Sursele mâniei, după cum le descrie şi J.Hunt, sunt:

· nedreptatea,( cum este în cazul lui Ionatan, 1 Samuel 20, când acesta s-a mâniat din cauză că Saul era nedrept faţă de David),

· durerea (cum este în cazul fraţilor lui Iosif, Geneza 37 )

· frica (cunoscutul exemplu al lui Saul, care s-a mânia pe David, din cauza faptului că îi era ameninţată popularitatea - poporul îl cinstea mai mult pe David, I Samuel 18),

· frustrarea (în cazul lui Cain şi Abel din Genesa 4).

Ligia

UN GAND DESPRE PERSECUTIE

2010-01-16T22:14:00.002+02:00

„...cea mai acerbă persecuţie a creştinilor o întâlnesc în sălile de clasă ale şcolilor de stat, acolo unde nu trupul este biciuit, ci sufletul. O întâlnesc în minciunile cu care tinerii noştri sunt intoxicaţi, mereu şi mereu, cum că perversitatea sexuală şi promiscuitatea sunt normalitatea vremurilor. Văd persecuţia în emisiunile de la televizor, pe ecranele cinematografelor, o persecuţie prin care nu trupul este desfigurat, ci adevărul care ne modelează sufletul....”

Alan Keyes, fost ambasador al Naţiunilor Unite

CE PARERE AVETI?

Gânduri pentru noul an...

2010-01-04T17:24:00.001+02:00

Fii preocupat în anul acesta de lucrurile lui Dumnezeu şi El se va îngriji de lucrurile de care ai nevoie. Învaţă să-ţi păzeşti inima, după cum spune Prov.1:23, căci din ea ies izvoarele vieţii. Ai grijă ce anume laşi să intre în inima ta, pentru ca să poţi scoate din ea lucruri bune, să poţi avea pace în furtuni şi bucurie în necazuri.

Fii un om de succes dezvoltându-ţi inima, interiorul tău care rămâne veşnic. Ghidează-te după principiile lui Dumnezeu şi nu vei da greş. Şi nu uita: Cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese.

Şi, după cum spune apostolul Ioan, Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău.

La mulţi ani!

Îţi doresc

2009-12-21T01:52:00.002+02:00

Îţi doresc pacea,

Într-o lume zbuciumată

În care nu e linişte niciodată.

Îţi doresc dragostea,

Pe care şi-o revarsă Hristos

Peste copiii Săi pe care-i iubeşte duios.

Îţi doresc credinţa

Într-un Dumnezeu invizibil,

Dar care poate face cu tine imposibilul

Îţi doresc bucuria

Pe care-o poţi avea

Stând mereu la crucea Sa.

Îţi doresc biruinţa

Asupra problemelor ce se ivesc

Pe calea către raiul ceresc.

Îţi doresc succes

Pentru a fi un slujitor devotat

Care se dedică pentru El neîncetat.

Îţi doresc sănătate

Pentru ca sufletul tău să fie mereu

Plin de viaţa ce veşnic ţi-o dă Dumnezeu.

Îţi doresc siguranţa

Că cele mai murdare păcate ale tale

Au fost spălate prin sângele jertfei Sale.

Îţi doresc ocrotirea

Ce zilnic o poţi avea

Încrezându-te în mâna Sa.

Îţi doresc tot ce-i mai bun,

Tot ce te poate face fericit

Îţi doresc veşnicia cu Isus iubit.

Ligia Apăscăriţei

tort pian

2009-12-16T00:07:00.004+02:00

Ligia

Sărbătorim din nou Crăciunul...

2009-12-12T17:48:00.003+02:00

Se apropie din nou Crăciunul. Eram prin oraş astăzi şi mă uitam câtă agitaţie, câtă forfotă, oamenii şi-au scotocit buzunarele pentru a face cumpărăturile pentru a sărbători pe cinste.

Întrebarea mea este: se gândeşte cineva la semnificaţia adevărată a acestei sarbători, Crăciunul? Se pare că lumea îl serbează pe Moş Crăciun, bradul, cadourile şi uită esenţa, faptul că această sărbătoarea creştină este pentru a ne aminti şi sărbători NAŞTEREA MÂNTUITORULUI ISUS, Singurul Mântuitor al lumii. Nu are nici un farmec sărbătoarea fără El.

Căutam o felicitare care să aibă ceva specific cu naşterea lui Isus, ceva cu nişte păstori, cu staulul, steaua, magii, şi foarte greu am găsit ceva, opţiunile au fost puţine. Dacă aş fi căutat o felicitare cu Moş Crăciun, sau cu un glob, peisaj de iarnă aş fi pierdut mult timp până să mă decid care. Şi m-am întristat.

Cum pot sărbători naşterea cuiva fără ca să mă gândesc la acea persoană? Ca şi cum aş bea şampanie cu prietenii că este ziua unui alt prieten, în absenţa acestuia, fără a-l invita şi pe el la petrecere. E bizar să fie aşa. Totuşi în cazul sărbătoririi naşterii Domnului Isus, acest lucru se întâmplă, şi nu prea văd oameni deranjaţi de aceasta.

Sper ca în cazul tău să fie altfel.

Iertarea

2009-12-01T21:16:00.002+02:00

Am rămas restantă cu un articol despre iertare, aşa că în cele ce urmează voi atinge câteva aspecte despre acest subiect.

Iertarea, definită de Noul Dicţionar Internaţional Webster, înseamnă „să încetezi să mai ai vreun resentiment faţă de o altă persoană, în urma unei nedreptăţi pe care aceasta ţi-a provocat-o.”

Iertarea este ceea ce cere Dumnezeu de la noi, modelul iertării îl avem de la Domnul Isus. Neiertarea este păcat, afectează relaţia noastră cu Dumnezeu.

Motivul pentru care avem nevoie să iertăm este faptul că, cu cât trece timpul cu atât rana se adânceşte, se măreşte şi devine tot mai dificil să iertăm.

Anne Lamont a scris: Neiertarea este ca şi cum ai bea otravă de şoareci şi apoi aştepţi să moară şoarecele.

Când mă gândesc la iertare, îmi amintesc de pilda cu datornicul spusă de Isus. Acesta a fost iertat de datorie de către stăpânul său, dar nu a vrut să ierte pe cel care îi datora cu mult mai puţin decât ceea ce i-a fost iertat lui. Care a fost consecinţa? Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor. La fel şi noi, am fost iertaţi de către Dumnezeu şi trebuie să iert pe cei care îmi greşesc mie, greşeli incomparabil mai mici decât vina, datoria pe care mi-a iertat-o Dumnezeu.

Oricine a fost rănit sau a suferit o pierdere, va trece prin etapele normale ale suferinţei: negarea, furia/ resentimentul, negocierea, depresia şi acceptarea. Dumnezeu cunoaşte toate etapele prin care trecem atunci când suntem victimele unei nedreptăţi, ne înţelege şi doreşte să nu persistăm mult în faza de început, să nu stocăm în inconştientul nostru evenimentele trecute, ci să le aducem înaintea sa, şi să-l lăsăm pe El să ne transforme, să ne dea o inimă iertătoare. PENTRU A IERTA PRIMEŞTI PUTERE DIN PARTEA DUHULUI SFÂNT CARE LOCUIEŞTE ÎN TINE din momentul în care ai acceptat iertarea lui Dumnezeu, ai crezut în jertfa lui Hristos şi viaţa ta a fost schimbată.

Ligia

un alt gând...

2009-11-19T22:25:00.002+02:00

Binele pe care-l faci cuiva, uită-l,
Dar nu uita nici un bine pe care ţi l-a făcut cineva!

Fascinant

2009-11-16T18:32:00.003+02:00

“…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau piciorele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.”

Isaia 6:1-4

Am citi textul acesta astăzi dimineaţa înainte de a pleca la muncă şi am rămas fascinată de măreţia Dumnezeului meu! Nu am putut să nu fredonez cântarea învăţată weekendul acesta la cor Tot pământul azi să tacă..., în care strofa a treia spune:

Serafimi cu şase aripi

Heruvimi preasfinţi privesc

Cu uimire-ascund ei faţa

Şi-ntr-un cântec Îl slăvesc.Aleluia...

Ce minunat, nu pot să nu rămân fascinată de un asemenea tablou. Nu se poate să nu mă închin cu reverenţă şi uimire înaintea unui astfel de Dumnezeu! Şi nu ştiu ce să mai zic. Poate e mai bine să stăm să adulmecăm această imagine a lui Dumnezeu, care stă pe tron, umple Templul cu poalele mantiei Lui, şi serafimii i se închină...după cum a văzut Isaia. Imaginează-ţi aceasta. Şi aceasta e doar o imagine pală a măreţului Dumnezeu.

Ce minunat e Dumnezeu!!!

Vreau să fiu robul Tău

2009-11-11T01:52:00.007+02:00

Vreau robul Tău să fiu pentru vecie

căci Te iubesc, Doamne, Stăpânul meu.

De aceea, apropie-mi urechea de stâlpul crucii Tale

şi găureşte-o cu spinii ce Ţi-au însângerat fruntea.

Vreau robul Tău să fiu pentru vecie

şi vreau să mor slujindu-Ţi cu credinţă

pentru că soarele Tău răsare cu fiecare zi

mai luminos în viaţa mea

iar mâna Ta e tot mai des la lucru.

Vreau robul Tău să fiu pentru vecie,

Iar pletele recunoştinţei mele

Să-Ţi şteargă picioarele udate

de lacrimile bucuriei din inima mea.

Ana-Maria Apăscăriţei

2009-11-06T21:28:00.002+02:00

Lewis Smedes spune: „când ierţi pe cineva care te-a rănit, eşti un om după inima lui Dumnezeu.”

Ce părere aveţi? Aştept comentariile voastre.

O scrisoare....

2009-11-03T22:26:00.001+02:00

Mai jos este o scrisoare scrisă de o fetiţă de 13 ani, destinată părinţilor ei, care erau pe cale să divorţeze:

Dragă mamă şi tată,

Nu ştiu cum va rezolva Dumnezeu această situaţie, dar nu pot să-mi imaginez că părinţii mei vor divorţa şi familia noastră se va destrăma. Vă mulţumesc că încercaţi să evitaţi asta. Totuşi, mă simt ca un căţeluş lăsat afară în frig, fără adăpost. Simt că se face tot mai rece în fiecare noapte, şi iarna va veni curând. Ceilalţi câini îmi spun că nici nu-mi dau seama cât de rece se va face. Ştiu că va veni zăpada şi nu ştiu cum să mă încălzesc. Mi-e atât de frică, mă tem că voi îngheţa înainte ca totul să se termine. Este un sentiment îngrozitor. Sunt singură şi m se pare că nimeni nu înţelege prin ce trec. Prietenii mei mi-au explicat durerea pe care o voi simţi când veţi divorţa şi mi-e teamă. Mă simt atât de neajutorată! Parcă aş sta în camera mea şi aş aştepta să înceapă vijelia. Fiecare zi e tot mai lungă şi se întunecă tot mai mult. Mi-e rău tot timpul. Vă rog încercaţi să vă împăcaţi!

Sandra

ABUZUL SEXUAL (2)

2009-10-30T14:55:00.004+02:00

Ştiaţi că:

- în SUA, 1 din 3 fete şi 1 din 5 băieţi sunt abuzaţi sexual.

- în Canada, 1 din 3 femei şi 1 din 6 bărbaţi au fost victime ale abuzului sexual înainte de 18 ani (Centrul Universitar din Victoria).

-aproxim. 80% dintre copii au fost abuzaţi de către un membru din familie, sau prieten apropiat al familiei, respectiv victimei.

- relaţiile incestuoase durează în medie 7 ani.

- 75% dintre mame nu sunt conştiente de incestul produs în familia lor.

- Institutul Medico-Legal din Bucureşti a evidenţiat faptul că din totalul de 700 de cazuri de agresare sexuală a copiilor din ultimii ani, peste 71% au avut loc în oraşe, aproximativ 90% dintre victime au fost fete şi circa 69% au fost elevi

Efecte:

Abuzul sexual al copilului este aproape întotdeauna asociat cu dureri profunde şi de durată care afectează fiecare aspect al vieţii: fizic, sentimental, relaţional şi spiritual.

În cartea lui Hancock şi Mains sunt enumerate problemele emoţionale asociate cu abuzul sexual al copiilor: vina, ruşinea, lipsa preţuirii de sine şi pasivitatea dobândită, mânie şi ură care duc la depresie şi disperare, teamă şi nelinişte.

Josh McDowell, Bob Hostetler prezintă o listă cu efectele principale ale abuzului sexual asupra copilului:

● consecinţe fizice şi medicale: de exemplu într-un studiu s-a observat că din 161 cazuri de gonoree la copii, 160 au fost rezultatul contactelor sexuale cu adulţii. Un doctor a spus: „Interiorul lor este făcut ţăndări”;

● sarcină: din 217 victime ale căror cazuri au fost raportate la tribunal, 11% au rămas însărcinate;

● vinovăţie: „Vina este a mea pentru că am permis ca lucrul acesta să se întâmple şi să continue atâţia ani” ;

● ruşine: abuzul sexual este o invadare a sufletului (intimităţii) unei persoane, de aceea este însoţit întotdeauna de un sentiment copleşitor de ruşine; cuvintele folosite pentru a o exprima sunt: „murdar”, „pătat”, „dezgustător”, „rău”;

● sentimente de neajutorare: cel mai accentuat este în cazul persoanelor care au încercat să spună unui adult care este situaţia, dar n-a fost luată în seamă sau crezută;

● imagine săracă de sine – „o tristă şi adesea hadicapantă pierdere a respectului faţă de sine”, cred că nu pot fi iubite, nu sunt vrednice a fi iubite, au probleme de alimentaţie cum ar fi bulimia, anorexia sau chiar tendinţele suicidare pot fi o cauză a imaginii de sine scăzute;

● revictimizare: „Dacă un copil este abuzat, creşterea şi dezvoltarea sa pot rămâne blocate la vârsta la care a avut loc abuzul, astfel încât, dacă abuzul s-a petrecut la 4 ani, el nu se va putea apăra la 14 ani, la 24 sau la 34 ani mai bine decât a făcut-o la 4 ani. Nu a învăţat cum s-o facă.”, afirmă terapeutul Linda Schiller.

● alte efecte ale abuzului sexual pot fi: agresiunea, neîncrederea în semeni, subdezvoltarea aptitudinilor sociale, izolarea emoţională, fuga de acasă, comportament infracţional (ex. prostituţia), depresie, mânie, frica, anxietatea. Sau comportamente sexuale inadecvate cum ar fi masturbarea, păcatul lesbianismului sau homosexualităţii.

Puţine traume – dacă există vreunele – pot să producă efecte atât de numeroase şi de nefaste ca şi acelea produse de abuzul sexual.

Daca ai avut parte de un asemenea tratament care ar fi soluţia la problema ta?

Spune unei persoane de încredere despre abuzul tău, vorbeşte cu partenerul de viaţă sau cu un prieten creştin sau poate poţi apela la un specialist, un psiholog creştin. Caută o persoană matură, care are o relaţie bună cu Domnul şi în care poţi avea încredere. Este important să poţi vorbi deschis cu o persoană, ai nevoie de cineva care să te asculte, să te ajute să porţi această suferinţă, să te ajute. DUMNEZEU POATE SĂ DEA VINDECARE!

Este important de luat în considerare cauzele durerii, care sunt: trădarea încrederii, întreruperea dezvoltării sexuale, pierderea copilăriei. Ai nevoie să jeleaşti ceea ce ai pierdut.

Iartă-te pe tine. Iartă pe cel care ţi-a făcut rău, care a abuzat de tine. În urma unui abuz este normal să te simţi jefuit, să te simţi o persoană murdară. Dar nu eşti vinovată. Trebuie să înţelegi acest lucru. Indiferent de modul în care te-ai îmbrăcat sau de contextul în care erai, persoana care te-a rănit este vinovată şi responsabilă de tot. Ai nevoie să te ierţi şi să-l ierţi. Şi nu vei putea face asta singură, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Poţi ierta pe cel care te-a rănit doar dacă priveşte la mai mult decât fapta sa. Să te uiţi la faptul că în spatele abuzului a stat de fapt dorinţa Celui Rău de a te răni, de a te distruge. Priveşte în spate şi fii conştientă că nu persoana respectivă ţi-a greşit că aşa a avut chef, ci Satan este autorul abuzului sexual, şi persoana respectivă s-a lăsat folosită de Satan. Iartă-l. Pentru a fi eliberată, iartă-l! În urma iertării, durerea din amintirile faptelor făcute împotriva propriei persoane se micşorează, şi ai făcut deja un pas mare spre vindecare. Nu te aştepta să-l ierţi deodată. Sentimentul că l-ai ierta vine în urma deciziei tale şi va dura ceva timp până vei simţi asta.

A te ierta pe tine nu este uşor. Deseori te-ai gândit poate: „de ce nu am spus nu?” „De ce nu am cerut ajutor de la nimeni?” Mains şi Hancock spun: „Iartă-te pentru momentele de care nu eşti responsabilă, dar pentru care te-ai judecat tu însăţi. Mărturiseşte şi rezolvă acele lucruri de care eşti responsabilă:ura, resentimentele şi amărăciunea, stilul de viaţă păcătos, atitudinea ta de a te descărca asupra persoanelor din jur. ”

Perioada vindecării este lentă. Ai nevoie de rugăciune. Ai nevoie să vorbeşti cu Dumnezeu despre aceasta. A ţine un jurnal şi a scrie în el gândurile, trăirile tale îţi va fi foarte benefic. Ai nevoie ca încet să-ţi construieşti imaginea de sine distrusă de vederea ta prin prisma a ceea ce s-a întâmplat. Ai nevoie să începi să te vezi din nou valoroasă, specială. Să înţelegi şi să simţi că eşti preaiubită de Dumnezeu.

Important este că există speranţă de vindecare, şi Dumnezeu poate folosi într-un mod minunat trecutul tău pentru a ajuta alte persoane.

Ce putem face pentru a preveni abuzul? Oferă copiilor tăi o educaţie sexuală adecvată vârstei. Nu-i lăsa să se informeze din alte surse, adesea greşite. Vorbeşte în familia ta şi cu copiii tăi despre ce este un abuz sexual, cum se pot feri. Cel mai important e să păstrezi linia de comunicare deschisă cu copiii tăi, nu-i lua în râs atunci când ei încearcă să vorbească cu tine despre un eventual abuz, sau poate de o persoană care le face avansuri nepermise. Învaţă-i pe copii că nimeni nu are voie să îi atingă în zonele intime şi că pot vorbi cu tine oricând despre aceasta. Dacă se întâmplă să observi comportamente cu tentă sexuală în joaca copiilor este bine să fii atent, să vorbeşti cu copiii, să vezi care este cauza, dacă este întâmplător sau este cazul unui abuz.

Fii o persoană de încredere, unde persoanele care au nevoie să plângă să se poată simţi în siguranţă. FĂ DIN BISERICA TA UN LOC UNDE OAMENII POT VENI CU RĂNILE LOR ŞI POT GĂSI VINDECARE!

Îşi recomand să citeşti cartea Abuzul sexual al copilului-speranţă de vindecare, scrisă de Maxine Hancock şi Karen Burton Mains, publicată la Editura Samuel.

ABUZUL SEXUAL (1)

2009-10-30T13:03:00.003+02:00

Definiţie: Maxine Hancock şi Karon Burton Mains, definesc abuzul sexual al copilului ca fiind o arie largă de activităţi cu orientare sexuală, care au ca obiect copilul. Aceste activităţi pornesc de la arătarea organelor sexuale şi pipăire, până la contact pe cale anală sau vaginală. Abuzul sexual constă în activităţi care expun copiii la stimulare sexuală inacceptabilă pentru vârsta, dezvoltarea psihologică şi rolul lor în familie.

Unii autori fac diferenţă între abuzul sexual şi molestarea sexuală a copilului care este un eveniment neaşteptat şi violent, abuzul sexual din familie al copilului durează de obicei o perioadă îndelungată. Aici încrederea copilului a fost câştigată doar pentru ca aceasta să fie trădată, copilul este treptat convins să accepte comportamentul sexual al adultului ca “parte a dragostei şi afecţiunii”.

Abuzul sexual se dovedeşte a fi un abuz al copilului pe mai multe planuri:

abuz al trebuinţelor de tandreţe ale copilului
abuz al dorinţei copilului de relaţie diadică
abuz al disponibilităţii copilului pentru ascultare
abuz al disponibilităţii copilului de a crede cele spuse de părinţi şi al incapacităţii copilului de a diferenţia o apropiere tandră şi plină de dragoste de una sexuală
abuz al temerii copilului de o distrugere a familiei (prin faptul că sunt ameninţate că familia se va destrăma dacă va spune cuiva.)

Autorii: pot fi taţii, taţii vitregi, unchii, fraţii, verii, prietenii de încrederea ai familiei, vecinul simpatic de vizavi, conducătorii bisericii. În multe cazuri autorii abuzului sexual sunt persoane care au fost la rândul lor abuzate în propria copilărie şi au refulat acele trăiri, nu au beneficiat de ajutor, nu au discutat cu nimeni şi nu au retrăit conştient propriile sentimente, trăiri, răni, nu şi-au încheiat procesul de vindecare, integrând conştient în viaţa lor propriile traume.

Prevalenţă, efecte, vindecare? In următorul articol.

Ligia

O maximă....

2009-10-29T22:30:00.004+02:00

Nu criticul este important, nu cel care arată cu degetul când cel puternic se poticneşte sau când binefăcătorul ar fi putut face mai mult bine.

Lauda este a aceluia care se află în arenă, a cărui faţă este brăzdată de sudoare şi praf şi sânge, care se luptă curajos, care greşeşte şi ratează mereu şi mereu, care, în cel mai bun caz, cunoaşte la final triumful unei mari realizări şi care, în cel mai rău caz, dacă pierde, măcar pierde pentru că a îndrăznit. Locul lui nu va fi niciodată alături de acele suflete reci şi timide care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.

Theodore Roosevelt

Cele 5 limbaje ale scuzelor

2009-10-27T20:36:00.003+02:00

Pentru fiecare relaţie, a recunoaşte când ai greşit aduce o adâncire a respectului faţă de celălalt şi o mai mare deschidere. Fiecare dintre noi avem un anumit limbaj pe care-l înţelegem cel mai bine, şi atunci când celălalt îşi cere scuze într-un mod în care noi să înţelegem că îi pare rău cu adevărat, că este sincer în exprimarea regretului, atunci suntem mai dispuşi să-l iertăm.

1. Exprimarea regretului: Îmi pare rău. Regretul se concentrează asupra a ceea ce ai făcut, sau nu ai reuşit să faci iar o altă persoană a fost afectată de acest fapt.

Atunci când îţi ceri scuze, nu continua cu DAR....pentru că acest cuvând anulează tot ceea ce ai spus mai devreme. Nu căuta să te justifici, ca de exemplu: Imi pare rău că nu am ajuns la întâlnire, dar . Recunoaşte că ai greşit. Rămâi doar la scuze, fără a-ţi justifica ofensa.

Un exemplu de exprimare al regretului este: Mă simt foarte rău pentru că te-am dezamăgit. Imi pare rău că ţi-am cauzat aceasta.

2. Acceptarea responsabilităţii: Am greşit. Pentru multe persoane a auzi cuvinte ca: „Ştiu că am greşit. Nu am nici o scuză. Pur şi simplu, ceea ce am făcut a fost un lucru egoist şi rău.”, este o dovadă de sinceritate şi au nevoie să ştie că persoana care le-a greşit se simte responsabilă pentru aceasta.

3. Îndreptarea greşelii se referă la a face ceva pentru a îndrepta greşeala. Aici este important de ştiut care este limbajul iubirii partenerului, pentru a putea îndrepta greşeală în modul cel mai bun.

4. Angajamentul sincer: voi încerca să nu mai fac asta. În acest caz persoanele aşteaptă nu doar o scuză ci dorinţa celei persoane care a greşit să se schimbe. Nu doar vorbe şi păreri de rău. Nu doar a spune: Îmi pare rău! Nu am avut intenţia să te ofensez. Ci a spune: Îmi pare rău că am greşit şi doresc să schimb acest comportament care te-a rănit. O declaraţie de regret sincer ar fi: Te-am dezamăgit făcând din nou aceeaşi greşeală. De ce ai avea nevoie penrtu a începe să-ţi recâştig încrederea?Aceasta nu înseamnă că de acum vei fi perfect, ci faptul că-ţi vei da silinţa să te schimbi. Vor mai fi momente când vei cădea, este important să nu renunţi. Schimbarea nu se va produce deodată, va fi nevoie de un efort susţinut.

5. Solicitarea iertării: te rog să mă ierţi. Aceasta înseamnă pentru unii oameni că dorim să restabilim relaţia. Solicitarea iertării înseamnă să admiţi că eşti vinovat, că eşti dispus să pui viitorul relaţiei în mâna celui căruia i-ai greşit, aştepţi să ia o alegere, a te ierta sau nu. Atunci când rogi o persoană să te ierte te face vulnerabil şi admiţi că ai greşit. Acest lucru nu e uşor, şi necesită smerenie. Există teama de respingere, teama de eşec, de a pierde controlul care pun în dificultate acest proces al solicitării iertării. Este important să le spunem celor care am greşit: Îmi pare rău pentru felul în care ţi-am vorbit. Nu meritai acest lucru. Am greşit şi vreau să te rog să mă ierţi.

Aceste 5 limbaje au fost stabilite în urma experienţelor de cercetare ale lui Gary Chapman şi Jennifer Thomas, care au fost publicate în cartea Cele 5 limbaje ale scuzelor.

Cum pot descoperi care este propriul limbaj al scuzelor? Răspunde la câteva întrebări: la ce te aştepţi de la o persoană să facă sau să spună atunci când greşeşte, pentru ca eu să o iert cu adevărat? Ce te face să suferi cel mai mult atunci când o persoană îţi greşeşte? Cum îmi cer eu de obicei scuze, prin ce limbaj?

Îmi place ceea ce spune Margaret Lee Runbeck: „Scuzele sunt un parfum minunat. Pot transforma cel mai stângaci moment într-un cadou graţios.” Şi Paul Boese: „iertarea nu schimbă trecutul, ci lărgeşte perspectiva viitorului.” Aşa că nu ezita niciodată să-ţi ceri scuze sau să ierţi, pentru că beneficiile le vei avea în primul rând tu.

Ligia

Un gând....

2009-10-17T22:29:00.003+03:00

Am păcătuit. Şi urgent Satan a zburat

înaintea prezenţei Dumnezeului Prea Înalt

şi a prezentat acolo acuzaţia lui.

El a spus: „Acest suflet, această făptură de lut şi ţărână

A păcătuit. E drept că a chemat numele Tău,

Dar eu cer moartea lui, căci Tu ai spus:

‘Sufletul care păcătuieşte va muri.’ Atunci

să nu se împlinească voinţa Ta? Să fi murit dreptatea?

Trimite deci acest nenorocit de păcătos la condamnare.

Ce altceva putea-va face un judecător ce-i drept?”

Şi-aşa m-acuză el şi zi şi noapte.

Şi-orice cuvânt rostit, O, Doamne, e adevărat!

Apoi pe dată Unul se sculă din dreapta Domnului,

‘naintea slavei Căruia îngerii îşi ascund privirea

şi El vorbi: „Fiece trăsătură de penel din Lege

fi-va împlinită. Cel vinovat muri-va!

Dar stai – şi dacă vina lui în întregime fost-a transferată

pe Mine, şi-am plătit Eu pentru vina lui!

Priveşte-Mi palmele şi coasta şi piciorul! Cândva

Am fost făcut păcat de dragul lui şi am murit ca el

Să poată fi nevinovat la tronul Tău!”

Şi-atunci Satan fugi. Căci el ştia prea bine

că nu putea pleda în faţa unei iubiri atât de mari.

Şi-orice cuvânt pe care Domnul l-a rostit era adevărat!

Martha Snell Nicholson

Preluat din Teologie elementară, Charles C. Ryrie, pg.357